1 Deci Festu, după ce păși pe ținutul său, se duse după trei zile dela Cesaria la Ierusalim.
2 Și mai marii preoților și fruntașii Iudeilor îi făcură cunoscut împotriva lui Pavel,
3 Și-l rugau cerând ca îndatorire împotriva lui ca să trimită să-l cheme la Ierusalim, făcând ei din aceasta o cursă ca să-l răpue pe cale.
4 Dar Festu răspunse că Pavel este ținut în pază la Cesaria, și că el însuși stă să plece în curând;
5 Deci care dintre voi sunt în stare, zise el, venind împreună cu mine, să-l învinuiască, dacă este ceva necuviincios în acest bărbat.
6 Și stând între dânșii nu mai mult de opt sau zece zile, venind la Cesaria, șezând a doua zi pe scaunul de judecător porunci ca Pavel să fie adus.
7 Și venind el, îl înconjurară Iudeii, care veniseră dela Ierusalim, aducând împotriva lui multe și grele învinuiri, pe care nu puteau să le dovedească,
8 Pe când Pavel se apără, că n'a greșit ceva, nici față de legea Iudeilor, nici față de templu, nici față de Cesar.
9 Dar Festu, voind să dobândească mulțumire dela Iudei, răspunzând lui Pavel zise: voești ca mergând la Ierusalim să fii judecat acolo înaintea mea pentru acestea?
10 Și Pavel zise: eu stau înaintea scaunului de judecător al Cesarului, unde trebue să fiu judecat; pe Iudei cu nimic nu i-am nedreptățit, după cum și tu mai bine cunoști.
11 Deci dar, dacă nu sunt în drept și am făptuit ceva vrednic de moarte, nu mă feresc de moarte; iar dacă nu este nimic din acelea pentru care aceștia mă învinuiesc, nimeni nu poate să mă deà lor. Cer să fiu judecat de Cesarul.
12 Atuncia Festu chibzuind împreună cu cei chemați a se sfătui, răspunse: ai cerut să fii judecat de Cesarul, la Cesarul te vei duce: Pavel este înfățișat la regele evreu Agripa.
13 Și trecând câteva zile, Agripa împăratul și Berenice sosiră la Cesaria, ca să ureze lui Festu bun venit.
14 Și fiindcă rămaseră acolo mai multe zile, Festu istorisi împăratului cele despre Pavel zicând: este lăsat în închisoare de către Felix un bărbat,
15 Pentru care, fiind eu la Ierusalim, mi-au făcut cunoscut mai marii preoților și bătrânii Iudeilor, cerând hotărîre împotriva lui;
16 Cărora le-am răspuns că Romanii n'au obiceiu să deà pe un om, până când învinuitul nu are de față pe învinuitorii lui, și nu ià loc de apărare pentru învinuire,
17 Deci după ce au venit ei aci, nemai făcând nici o amânare, șezând a doua zi pe scaunul de judecător am poruncit ca să fie adus bărbatul:
18 Împotriva căruia sculându-se învinuitorii, nu aduceau nici o vină rea din acele pe care mi-le puneam eu în minte,
19 Ci aveau față de dânsul niște neînțelegeri pentru a lor temere de Dumnezeu și pentru un Iisus mort, despre care Pavel ziceà că este viu.
20 Și eu nedumerindu-mă la cercetarea despre acestea întrebam dacă el ar voi să meargă la Ierusalim și acolo să fie judecat pentru acestea.
21 Dar Pavel cerând ca el să fie ținut în păstrare pentru hotărîrea Augustului, am poruncit ca el să fie ținut în păstrare până ce-l voiu trimite la Cesarul.
22 Și Agripa zise către Festu: ași vrea și eu însumi să auz pe acest om. Mâne îl vei auzi, zise el.
23 Deci a doua zi venind Agripa și Berenice cu multă pompă, și intrând ei în auditoriu împreună cu tribunii și bărbații cei mai aleși ai orașului, și poruncind Festu, Pavel fù adus.
24 Și Festu zise: împărate Agripa și toți bărbații care sunteți de față cu noi, priviți pe acesta despre care mi-a vorbit toată mulțimea Iudeilor în Ierusalim și aci strigând, că el trebue să nu mai fie viu.
25 Dar eu am înțeles, că el n'a făptuit nimic vrednic de moarte, și acesta însuși cerând să fie judecat de Augustul, am hotărît să-l trimit.
26 Despre care nu am ceva temeinic ca să scriu Domnului meu. Deaceea l-am adus înaintea voastră, și mai ales înaintea ta, împărate Agripa, pentru ca făcându-se cercetare cu de-amănuntul să am ce să scriu.
27 Căci mi-se pare nemintos, ca trimițând pe un închis să nu arăt și cuvintele împotriva lui.