Eterniseed

Faptele Apostolilor 26

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 Și Agripa zise către Pavel: îți este îngăduit să vorbești pentru tine însuți. Atuncia Pavel întinzând mâna rosteà cuvinte de apărare:

2 Împărate Agripa, mă cred pe mine însumi fericit având să mă apăr astăzi înaintea ta de toate câte sunt învinuit de către Iudei,

3 Mai ales că tu cunoști toate obiceiurile și neînțelegerile dintre Iudei; deaceea mă rog să mă asculți cu mărinimie.

4 Deci dar viețuirea mea din tânărețe, ce fù dela început în neamul meu in Ierusalim, o știu toți Iudeii.

5 Pentru că ei mă cunosc de mult, dacă voiesc să mărturisească, că eu am viețuit ca fariseu potrivit cu cea mai strașnică sectă a credinții noastre în Dumnezeu.

6 Și acum pentru nădejdea în făgăduința făcută de Dumnezeu către părinții noștri stau judecându-mă,

7 La care făgăduință cele douăsprezece seminții ale noastre, slujind cu stăruință noapte și zi, nădăjduiesc să ajungă; pentru această nădejde sunt învinuit de către Iudei, împărate Agripa.

8 Pentru ce se socotește de necrezut la voi dacă Dumnezeu înviază morți?

9 Deaceea eu m'am gândit în mine insumi, că pentru numele lui Iisus Nazareul trebue să lucrez multe împotrivă,

10 Ceea ce am și făcut în Ierusalim, și pe mulți dintre sfinți eu i-am închis în închisori, după ce am luat împuternicirea dela mai marii preoților, și pe când erau omorîți mi-am dat glasul.

11 Și răsbunându-mi pe dânșii de multe ori prin toate sinagogile îi sileam să defaimeze, și preste măsură înfuriindu-mă asupra lor îi urmăream până și în orașele de din afară.

12 În aceste urmăriri ducându-mă la Damasc cu împuternicire și cu drept de lucrare dela mai marii preoților,

13 Am văzut, împărate, în miezul zilei pe cale o lumină din cer, întrecând strălucirea soarelui, încunjurându-mă pe mine și pe cei care mergeau împreună cu mine;

14 Și căzând noi toți jos la pământ, eu am auzit un glas zicând către mine în limba ebrească: Saule, Saule, pentru ce mă urmărești? Cu greu îți este să calci cu piciorul preste ghimpi.

15 Și eu am zis: cine ești, Doamne? Iar Domnul zise: eu sunt Iisus, pe care tu îl urmărești.

16 Dar scoală-te și stai pe picioarele tale; căci pentru aceasta m'am arătat ție, ca să fii tu rânduit slujitor și martor atât de cele ce ai văzut, cât și de cele pentru care mă voiu arăta ție,

17 Scăpândute eu pe tine din acest popor și dintre neamuri, la care eu te trimit,

18 Ca să le deschizi ochii, spre a se întoarce dela întunerec la lumină și dela stăpânirea lui satan spre Dumnezeu, ca să primească ei prin credința în mine iertare de păcate și sorți între cei sfințiți.

19 Deaceea, împărate Agripa, nu m'am făcut neascultător vedeniei cerești,

20 Ci am vestit mai întâiu atât celor din Damasc și celor din Ierusalim și în toată țara Iudeii, cât și neamurilor ca să se pocăiască și să se întoarcă spre Dumnezeu, făcând lucruri vrednice de pocăință.

21 Pentru acestea Iudeii apucândumă, fiind eu în templu, să încercau să mă omoare.

22 Deci având parte de ajutorul lui Dumnezeu până în această zi stau, dovedit fiind bun și de mic și de mare, fiindcă nu zic nimic, decât cele ce au spus atât profeții, cât și Moise, că au să fie,

23 Adecă dacă Hristosul are să fie supus la pătimire, dacă el întâiu fiind din învierea morților are să vestească lumină atât poporului, cât și neamurilor.

24 Și pe când rosteà acestea apărându-se, Festu zice cu glas tare: ți-ai ieșit din fire, Pavele, știința multă te duce la smintire.

25 Dar Pavel zise: nu mi-am ieșit din fire, alesule Festu, ci rostesc cuvinte ale adevărului și ale cuminției.

26 Căci despre acestea știe împăratul, către care și vorbesc fără sfială fiind; pentru că nu sunt încredințat cu nimic că el nu știe ceva din acestea, fiindcă aceasta nu s'a petrecut într'un unghiu.

27 Crezi profeților, împărate Agripa? Știu că crezi!

28 Și Agripa zise către Pavel: cu puțin mă îndupleci ca să mă fac Creștin.

29 Iar Pavel zise: m'aș rugà lui Dumnezeu ca și cu puțin și cu mult, nu numai tu, ci și toți care mă ascultă astăzi să fiți astfel cum sunt și eu, afară de aceste legături.

30 Și se sculă împăratul și procuratorul și Berenic și cei care ședeau împreună cu dânșii,

31 Și trăgându-se ei la o parte vorbeau unii cu alții zicând, că omul acesta nu făptuește nimic vrednic de moarte sau de legături.

32 Și Agripa zise lui Festu: omului acestuia puteà să i-se deà drumul, dacă n'ar fi cerut să fie judecat de Cesarul.

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.