1 Și când fù hotărît ca noi să plecăm pe apă în Italia, ei deteră în primire pe Pavel și pe oarecare alți închiși unui sutaș cu numele Iuliu din cohorta Augusta.
2 Și suindu-ne într'un vas dela Adramit, care aveà să meargă la locurile depe lângă Asia, ne-am dus, fiind cu noi Aristarch Macedoneanul din Tesalonic;
3 Și a doua zi ajunserăm la Sidon, și Iuliu, purtându-se omenos cu Pavel, îi dete voie să se ducă la prietini ca să capete grijire.
4 Și pornind de acolo am mers pe lângă Cipru pentru că vânturile erau împotrivitoare,
5 Și trecând marea pe lângă Cilicia și Pamfilia am venit jos la Mira Liciei.
6 Și acolo sutașul găsind un vas Alexandrin mergând în Italia ne-a suit într'însul.
7 Dar fiind că în multe zile mergeam încet și cu nevoie ajungând lângă Cnidu, deoarece vântul nu ne lăsà să ne apropiem, am mers pe lângă Creta spre Salmone;
8 Și cu greutate mergând noi pe lângă dânsa, am venit la un loc numit Limanuri Frumoase, de care loc erà aproape orașul Lasea.
9 Și trecând mult timp și călătoria fiind acum primejdioasă, pentru că și postul trecuse acum, Pavel îi îndemnà
10 Zicându-le: bărbați, văd că călătoria are să fie cu mare îndrăzneală și multă pagubă nu numai pentru încărcătură și vas, ci și pentru sufletele noastre.
11 Dar sutașul ascultă mai mult de cârmaciu și de căpitanul vasului, decât de cele zise de Pavel.
12 Și limanul nefiind bun de iernat, cei mai mulți găsiră cu cale să plece de acolo, încercând dacă cumva, dupăce vor fi ajuns la Fenica, ar puteà să ierneze, fiind aci un liman al Cretei așezat spre mează-zi și apus și spre mează-noapte și apus.
13 Și bătând încet vânt de mează-zi, părându-li-se că sunt stăpâni pe a lor punere la cale, ridicând ancora mergeau mai aproape pe lângă Creta.
14 Dar nu după mult timp se repezi împotriva ei vânt furtunos, care se numește Eurachilon;
15 Și vasul răpit fiind cu totul și neputând să se împotrivească vântului, eram duși lăsându-ne în voia lui.
16 Și trecând pe lângă o insulă numită Clauda, cu anevoie am fost în stare să prindem luntrea,
17 Pe care ridicând-o sus, oamenii întrebuințau mijloace de apărare încingând vasul pe dedesupt? și temându-se să nu deà preste Sirte, lăsând vetrilele jos erau mânați astfel.
18 Și tare primejduiți fiind noi de furtună, aruncară a doua zi povara,
19 Și a treia zi aruncară cu mânile lor uneltele vasului.
20 Și mai multe zile ne arătându-se nici soare, nici stele, și furtună foarte mare amenințând necontenit, fù luată în cele din urmă orice nădejde de scăparea noastră,
21 Și fiindcă de mult nu mâncase nimeni, atunciă Pavel stând în mijlocul lor zise: bărbați, trebuià ca ascultând de mine să nu plecați dela Creta și să fi cruțat această îndrăzneală și pagubă.
22 Acum dar vă îndemn să fiți cu inimă bună; căci nici o pierdere de suflet nu va fi dintre voi afară de a vasului.
23 Pentru că stătù lângă mine în noaptea aceasta un înger al Dumnezeului, al căruia sunt eu și cărui slujesc, zicând:
24 Nu te teme Pavele, tu tre- bue să stai înaintea Cesarului; și iată Dumnezeu ți-a dăruit pe toți care călătoresc cu tine.
25 Deaceea, bărbați, fiți cu inimă bună; căci am încredere în Dumnezeu, că astfel va fi după cum mi-s'a vorbit mie.
26 Dar preste o insulă trebue să dăm.
27 Și când fù a patrusprezecea noapte, mânați fiind noi încoaci și încolo în Adriatica, către miezul nopții oamenii vasului își dedeau cu bănuiala că o țară vine aproape de dânșii;
28 Și lăsând măsura în jos găsiră douăzeci de stânjeni și depărtându-se puțin și lăsând iar măsura în jos, găsiră cincisprezece stânjeni.
29 Și temându-se ca nu cumva să dăm preste locuri stâncoase, aruncând din partea dinapoi a vasului patru ancore doreau să se facă ziuă.
30 Dar oamenii vasului căutând să fugă din vas, și lăsând luntrea jos în mare supt cuvânt că ar aveà să întinză ancore dela pisc,
31 Pavel zise sutașului și ostașilor: dacă aceștia nu rămân în vas, voi nu puteți fi scăpați.
32 Atuncia ostașii tăiară funiile luntrii și o lăsară să cază.
33 Și până când erà să se facă ziuă, Pavel îndemnà pe toți să ià parte la masă zicând: astăzi este a patrusprezecea zi de când așteptând sunteți într'una nemâncați, neluând nimic.
34 Deaceea vă îndemn să luați parte la masă; căci aceasta este spre scăparea voastră; pentru că un păr al nici unuia dintre voi nu va pierì din capul său.
35 Zicând dar acestea și luând pâne mulțumì lui Dumnezeu în fața tuturor, și frângând începù să mănânce.
36 Și toți fiind cu inima bună luară și ei să mănânce.
37 Și eram în vas toate sufletele două sute șaptezeci și șase.
38 Și după ce se săturară de mâncare, ușurau vasul aruncând afară în mare cele pentru hrana lor.
39 Și când se făcù ziuă, nu cunoșteau bine pământul, dar zăreau un sân de mare având țărm, către care se hotărîră, dacă ar putea, să mâne vasul.
40 Și desfăcând ancorele le lăsară în mare, în același timp lăsând în jos legăturile cârmelor și întinzând vetrila din frunte, la adierea vântului țineau spre țărm.
41 Dar dând ei peste un loc între două mări înțepeniră vasul; și piscul înfigându-se stă neclintit, iar partea dinapoia vasului se sfăramă de tăria valurilor.
42 Atuncia hotărîrea ostașilor fu ca să omoare pe cei legați, ca nu vreunul ieșind afară în înot să scape prin fugă;
43 Dar sutașul hotărît fiind să scape pe Pavel îi împiedecă dela înțelesul lor, și porunci ca cei care pot să înoate, aruncându-se cei dintăiu să iasă la uscat.
44 Și ceilalți, unii pe scânduri, iar alții pe ceva de-ale vasului. Și astfel se făcu că toți fură scăpați la uscat. Sfărâmarea vasului la Melite. Vipera.