1 Iar Petru și Ioan se duceau sus în templu, la ceasul rugăciunii, al nouălea.
2 Și erà purtat un oarecare bărbat, șchiop fiind dela naștere, pe care-l puneau în fiecare zi lângă poarta templului, numită poarta Frumoasă, spre a cerși milostenie, dela cei care întrau în templu;
3 Acesta văzând pe Petru și pe Ioan, având de gând se între în templu, se rugă a-i dà milostenie.
4 Dar Petru pironind privirea la dânsul, împreună cu Ioan, zise: uită-te la noi.
5 Și-i privi cu luare aminte, așteptând să primească ceva dela dânșii.
6 Atuncia Petru îi zise: argint și aur nu am; dar ce am, aceasta îți dau: în numele lui Iisus Hristos Nazareul scoală-te și umblă.
7 Și apucându-l de mâna dreaptă îl sculă; și îndată îi fură întărite picioarele și glesnele,
8 Și sărind în sus stătù, și umblă, și întră împreună cu dânșii în templu, umblând și sărind și lăudând pe Dumnezeu.
9 Și tot poporul îl văzù umblând și lăudând pe Dumnezeu;
10 Și-l cunoșteau, că acesta ședeà pentru milostenie lângă poarta Frumoasă a templului, și fură umpluți de spaimă și uimire, pentru ceea ce i-se întâmplase.
11 Și el ținând pe Petru și pe Ioan, alergă la dânșii tot poporul, spre porticul numit al lui Solomon, uimiți fiind.
12 Dar Petru văzând, zise către popor: bărbați Israeliți, pentru ce vă minunați de acesta, sau pentru ce pironiți ochii la noi, ca cum cu a noastră putere sau temere de Dumnezeu, am fi făcut ca el să umble?
13 Dumnezeul lui Abraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacob, Dumnezeul părinților noștri, a mărit pe sluga sa Iisus, pe care voi -l-ați dat prins și l-ați tăgăduit în fața lui Pilat, deși acesta găsì cu cale a-i dà drumul;
14 Dar voi ați tăgăduit pe sfântul și dreptul, și ați cerut pe un bărbat ucigaș, a vi-se dărui,
15 Iar pe începătorul vieții l-ați omorît, pe care Dumnezeu l-a înviat dintre morți, pentru care noi suntem martori.
16 Și pentru credința în numele lui pe acesta, pe care îl vedeți și-l știți, l-a în- tărit numele lui, și credința care este în noi, printr'însul i-a dat întregimea aceasta, înaintea voastră a tutulor.
17 Și acum, fraților, știu că din neștiință ați făptuit, precum și mai marii voștri;
18 Dar Dumnezeu a împlinit astfel, cele ce a vestit mai nainte prin gura tutulor profeților, că Hristosul său aveà să sufere.
19 Deci pocăiți-vă, și întoarceți-vă spre a fi șterse ale voastre păcate, ca să vie dela fața Domnului, timpuri potrivite pentru însuflețire,
20 Și să vă trimită pe Hristos Iisus, cel mai dinainte rânduit,
21 Pe care trebue să-l primească cerul, până la timpuri de întocmire din nou a totului, despre care timpuri a vorbit Dumnezeu din veci, prin rostul sfinților săi profeți.
22 Moise a zis, că Domnul Dumnezeu va ridicà vouă profet, ca mine, dintre frații voștri; de dânsul ascultați, în toate câte va zice către voi.
23 Și va fi: „orice suflet, care nu va fi ascultat de acel profet, nimicit va fi din acel popor“.
24 Și toți profeții dela Samuel, și cei care au urmat pe rând, câți dintre ei au vorbit, au și vestit mai dinainte aceste zile.
25 Voi sunteți fiii profeților și ai legământului, pe care l-a întocmit Dumnezeu față de părinții voștri, zicând către Abraam: „și în urmașii tăi binecuvântate vor fi toate neamurile pământului“.
26 Pentru voi Dumnezeu înviind pe sluga sa Iisus, l-a trimis mai întâiu, ca să vă binecuvinteze, întorcându-vă fiecare dela răutățile voastre.