Eterniseed

Faptele Apostolilor 4

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 Și pe când vorbeau ei către popor li se înfățișară preoții și căpitanul templului și saduceii,

2 Foarte îngrijorați, pentru că ei învață poporul, și vesteau în persoana lui Iisus învierea dintre morți,

3 Și puseră mânile pe dânșii și-i deteră în pază până a doua zi; căci acum erà seară.

4 Dar mulți dintre cei care ascultară cuvântul, crezură, și se făcù numărul bărbaților cinei mii.

5 Și a fost, că a doua zi fură adunați la Ierusalim mai marii lor și bătrânii și cărturarii,

6 Și Ana arhiereul și Caiafa și Ioan și Alexandru și câți erau din neamul mai marilor preoților.

7 Și punându-i în mijloc îi întrebară: în ce putere, sau în al cui nume ați făcut voi aceasta?

8 Atuncia Petru, plin fiind de duh sfânt, zise către dânșii: mai mari ai poporului și bătrâni ai lui Israel,

9 Fiindcă noi suntem astăzi judecați, pentru o facere de bine către un om neputincios, prin care acesta fù scăpat,

10 Cunoscut să vă fie vouă tutulor, și la tot poporul lui Israel, că în numele lui Iisus Hristos, Nazareul, pe care voi l-ați răstignit, pe care Dumnezeu l-a înviat dintre morți, în numele aceluia stă acesta de față sănătos înaintea voastră.

11 Acela este, „piatra ce nu fù luată în seamă“ de către voi, „clăditorilor, ce a fost făcută pentru cap de unghiu“.

12 Și în nimenea altul nu este mântuire; căci nici nu este supt cer, alt nume dat între oameni, în care nume noi trebue să fim mântuiți.

13 Și văzând ei îndrăzneala lui Petru și Ioan, și după ce înțeleseră, că sunt oameni fără carte și din lumea de jos, se mirau și cunoșteau, că ei erau împreună cu Iisus.

14 Iar privind pe omul cel tămăduit, stând împreună cu dânșii, n'aveau nimic de zis împotrivă.

15 Și după ce porunciră, ca ei să iasă afară din sinedriu, se sfătuiră împreună între dânșii,

16 Zicând: ce să facem acestor oameni? Căci este știut tutulor locuitorilor din Ierusalim, că printr'înșii s'a făcut o minune cunoscută, și nu putem tăgădui.

17 Dar ca să nu se răspândească aceasta mai departe în popor, să-i amenințăm, ca să nu mai vorbească în acest nume, la nici un om.

18 Și chemându-i le poruncì, ca să nu mai fie auziți pe nicăiri, nici să nu mai învețe în numele lui Iisus.

19 Dar Petru și Ioan răspunzând, ziseră către dânșii: judecați, dacă este drept înaintea lui Dumnezeu, să ascultăm mai mult de voi, decât de Dumnezeu;

20 Căci noi nu putem să nu vorbim, cele ce am văzut și auzit.

21 Iar dânșii, după ce i-au mai amenințat, le deteră drumul, ne aflând nimic cum să-i pedepsească, din pricina poporului, fiindcă toți măreau pe Dumnezeu, pentru ceea ce se făcuse.

22 Căci mai mult de patruzeci de ani aveà omul, asupra căruia se făcuse această minune a tămăduirii.

23 Și lăsați fiind să se ducă, veniră la ai lor și făcură cunoscut, câte au zis către dânșii mai marii preoților și bătrânii.

24 Iar ei auzind, ridicară într'un gând glas către Dumnezeu și ziseră: stăpâne, tu care ai făcut cerul și pământul și marea și toate ce sunt într'însele,

25 Care prin duh sfânt ai zis, prin gura părintelui nostru David, sluga ta: „Pentru ce s'au întărâtat neamuri, și popoare au cugetat cele deșerte?

26 Împărații pământului s'au răsculat și stăpânitorii s'au adunat împreună împotriva Domnului și împotriva Unsului său.

27 Căci împotriva lui Iisus, sluga ta cea sfântă, pe care l-ai uns, s'au adunat cu adevărat în acest oraș, Irod și Ponțiu Pilat împreună cu neamuri și popoare ale lui Israel,

28 Spre a face, câte mâna ta și sfatul tău au rânduit, mai dinainte ca să fie.

29 Și acum, Doamne, ià aminte la amenințările lor, și dă robilor tăi, ca fără de nici o sfială să vorbească cuvântul tău,

30 Întinzând tu mâna ta spre tămăduire, și spre a se face semne și minuni, prin numele lui Iisus, sluga ta cea sfântă.

31 Și rugându-se ei, se cutremură locul, unde erau adunați, și toți fură umpluți de duhul sfânt, și vorbeau fără sfială cuvântul lui Dumnezeu.

32 Iar inima și sufletul mulțimii credincioșilor erau una, și nici unul nu ziceà, că din a sa avere este ceva al său, ci toate le erau de obște.

33 Și apostolii dedeau cu multă putere mărturia lor, pentru învierea Domnului Iisus Hristos; și preste dânșii toți erà mare dar.

34 Căci nici unul dintre dânșii nu erà în lipsă de ceva; de oarece câți stăpâneau locuri sau case, vânzându-le aduceau prețul celor vândute

35 Și-l puneau la picioarele apostolilor; și se împărțià fiecăruia după cum aveà cineva trebuință.

36 Iar Iosif, care fù numit de către apostoli Barnaba — ceeace însemnează fiul mângăierii — levit, de fel din Cipru

37 Având un loc la țară îl vândù, aduse suma de bani și puse la picioarele apostolilor.

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.