1 Iar un bărbat cu numele Anania împreună cu Safira, femeia sa, vându averea,
2 Și dete ceva la o parte pentru sine, din prețul ei, știind și femeia, și aducând o parte o puse la picioarele apostolilor.
3 Iar Petru zise: Anania, pentru ce umplù satana inima ta, ca să minți tu pe duhul sfânt, și să dai la o parte pentru sineți, din prețul locului?
4 Rămânând nevândut, nu ți-ar fi rămas oare ție, și vândut fiind, nu erà oare prețul în a ta putere? Pentru ce ți-ai pus în inima ta acest lucru? N'ai mințit oamenilor, ci lui Dumnezeu.
5 Și Anania auzind aceste cuvinte, căzând jos murì; și frică mare căzù preste toți care auziră acestea.
6 Și sculându-se bărbații mai tineri îl ridicară împreună și ducându-l afară îl îmmormântară.
7 Iar după un timp, cam de trei ceasuri intră și femeia lui neștiind ce s'a întâmplat.
8 Și Petru zise către dânsa: spune-mi, dacă ați vândut locul pentru atâta? Iar ea zise: așa este, pentru atâta.
9 Atuncia Petru zise către dânsa: pentru ce v'ați învoit împreună, ca să cercați duhul Domnului? Iată picioarele celor care îmmormântară pe bărbatul tău sunt la ușă, și te vor duce afară.
10 Și îndată căzù la picioarele lui și murì; și intrând tinerii o găsiră moartă, și ducându-o afară o îmmormântară lângă bărbatul ei.
11 Și căzù frică mare preste toată adunarea credincioșilor, și preste toți, care auziau acestea.
12 Iar prin mânile apostolilor se făceau multe semne și minuni în popor; și toți erau într'un gând în porticul lui Solomon;
13 Și nimenea dintre ceilalți, nu îndrăznea să se alăture de dânșii; dar poporul îi lăudà.
14 Și se adăugau din ce în ce mai mult, cei care credeau în Domnul, mulțime de bărbați și de femei;
15 Astfel, că scoteau la strade pe bolnavi și îi puneau pe paturi și așternuturi, ca venind umbra lui măcar, să umbrească pe vreunul dintre dânșii.
16 Și veneà și mulțime din orașele dimprejurul Ierusalimului, aducând bolnavi și bântuiți de duhuri necurate, și toți erau tămăduiți.
17 Atuncia sculându-se arhiereul și toți cei împreună cu dânsul — care sunt secta saduceilor — se umplură de pizmă
18 Și puseră mânile pe apostoli și îi puseră în închisoarea obștească.
19 Dar îngerul Domnului, deschizând noaptea ușile închisorii și scoțându-i afară zise:
20 Mergeți și stând vorbiți în templu poporului, de toate rosturile acestei vieți.
21 Și ascultând intrară din răvărsat de zori în templu și învățau. Și venind arhiereul și cei împreună cu dânsul, chemară să se adune sinedriul, adecă toată bătrânimea fiilor lui Israel, și trimiseră la închisoare spre a fi aduși apostolii.
22 Dar venind slujitorii nu-i găsiră în închisoare; și întorcându-se încunoștiințară,
23 Zicând, că închisoarea am găsit-o încuiată în toată tăria, și pe păzitori stând la uși, deschizând însă, n'am găsit pe nimenea înlăuntru.
24 Iar căpitanul templului și mai marii preoților, când auziră cuvintele acestea, erau în nedumerire despre dânșii, ce ar fi aceasta.
25 Și venind un oarecare, le aduse știre, că iată bărbații, pe care i-ați pus în închisoare, stau în templu și învață poporul.
26 Atuncia plecând căpitanul cu slujitorii îi aduse, dar nu cu silă, căci se temeau de popor, ca să nu-i omoare cu pietri.
27 Și aducându-i, îi puseră în sinedriu. Și arhiereul îi întrebă,
28 Zicând: într'adins v'am poruncit să nu învățați în acest nume, și iată ați umplut Ierusalimul, de învățătura voastră, și voiți să aduceți asupra noastră sângele acestui om.
29 Dar Petru răspunzând, și ceilalți apostoli ziseră: trebue a ascultà pe Dumnezeu mai mult, decât pe oameni.
30 Dumnezeul părinților noștri a înviat pe Iisus, pe care voi l-ați omorît cu mânile voastre, atârnându-l pe un lemn;
31 Pe acesta, Dumnezeu prin a sa dreaptă l-a înălțat Începător și Mântuitor, spre a dà pocăință lui Israel și iertare de păcate.
32 Și noi suntem martori de aceste rosturi, precum și duhul sfânt, pe care l-a dat Dumnezeu celor care îl ascultă.
33 Iar ei auzind, erau sfâșiați de durere și se sfătuiau să-i omoare.
34 Atuncia sculându-se în sinedriu un fariseu cu numele Gamaliel, învățător de lege, prețios la tot poporul, porunci ca să deà pe oameni puțin timp afară,
35 Și zise către dânșii: bărbați Israeliți, luați bine seama ce aveți de gând să faceți acestor oameni.
36 Căci mai nainte de aceste zile se ridică Teuda, zicându-se pe sine însuși a fi ceva, la care se alătură un număr de bărbați, ca la patru sute; acesta fù omorît, și toți câți îl ascultară, fură împrăștiați și nimiciți.
37 După acesta se ridică Iuda Galileul în zilele înscrierii, și atrase popor mult după sine. Și acela pieri, și toți câți îl ascultau fură risipiți.
38 Și acum vă zic, stați departe de acești oameni, și lăsați-i, pentru că dacă hotărîrea aceasta, sau lucrul acesta este dela oameni, se va desființà:
39 Iar dacă este dela Dumnezeu, voi nu-i veți puteà nimicì; stați dar departe, ca nu cumva să fiți și luptători împotriva lui Dumnezeu.
40 Și ei îl ascultară, și chemând la dânșii pe apostoli, bătându-i, le porunciră să nu vorbească în numele lui Iisus, și le dete drumul.
41 Deci ei plecară din fața sinedrului, bucurându-se, că s'au învrednicit a fi desprețuiți, pentru numele lui Iisus;
42 Și în orice zi în templu și a casă nu încetau, învățând și binevestind pe Hristos Iisus.