Eterniseed

Faptele Apostolilor 7

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 Atuncia zise arhiereul: nu cumva acestea astfel sunt?

2 Iar el zise: „bărbați, frați și părinți, ascultați. Dumnezeul măririi se arătă părintelui nostru Abraam, fiind în Mesopotamia, mai nainte de-a locui în Charan,

3 Și zise către dânsul: „ieși din pământul tău și din rudenia ta, și vino în pământul pe care ți-l voiu arătà“.

4 Atuncia Chaldeilor, locui în Charan; și de acolo îl strămută, după moartea tatălui său, în acest pământ, în care locuiți voi acum.

5 Și nu-i dete aci moștenire, nici o urmă de picior; aveà încă copil, făgădui ca să-l deà lui în stăpânire și urmașilor săi după dânsul.

6 Și Dumnezeu vorbi astfel, „urmașii lui vor fi locuitori vremelnici în pământ strein, și-i vor robi, și-i vor năcăji

7 Și pe poporul, căruia îi vor fi robit, îl voiu judecà eu“, zise Dumnezeu, „și după acestea vor ieși și-mi acest loc“.

8 Şi îi dete legământ de tăiere împrejur; şi astfel născù pe Isaac şi-l tăie împrejur în a opta zi, şi Isaac pe Iacob, şi Iacob pe cei doisprezece patriarhi.

9 Şi patriarhii pizmuind pe Iosif, îl vândură spre Egipt; dar Dumnezeu fù cu dânsul.

10 Și-l scoase din toate năcazurile lui, ciune înaintea lui Farao, împăratul Egiptului, și-l făcù mai mare preste Egipt și preste toată casa sa.

11 tuncia veni foamete preste tot Egiptul și Chanaan, și strâmtorare mare; și nu găseau hrană părinții noștri.

12 Și auzind Iacob, că în Egipt sunt grâne, trimise pe părinții noștri mai întâiu;

13 Și a doua oară Iosif fù cunoscut de frații lui, și se făcù cunoscut lui Farao neamul lui.

14 Atuncia Iosif trimițând chemă la sine pe Iacob, tatăl său, și toată rudenia, șaptezeci și cinci de suflete.

15 Deci Iacob veni în Egipt, și se sfârși, el și părinții noștri.

16 Şi fură strămutaţi la Sichem, şi puşi în mormântul pe care-l cumpără Abraam, pentru un preţ în argint, dela fiii lui Emor în Sichem.

17 Și cu cât se apropià găduinții, pe care Dumnezeu o dete prin jurământ lui Abraam,

18 Până când se ridică preste Egipt alt împărat, care nu ştià pe Iosif.

19 A-cesta întrebuinţând meşteşugire împotriva neamului nostru, năcăjì pe părinţii noştri spre a face lepădaţi pe copiii lor, ca să nu fie păstraţi în viaţă.

20 În acel timp fù născut Moise, şi erà plăcut lui Dumnezeu. El fù crescut trei luni în casa tatălui său;

21 Şi fiind el lepădat, îl ridică fiica lui Farao şi-l crescù mare, ca fiu al ei.

22 Şi Moise fù învăţat în orice ştiinţă a Egiptenilor; şi erà puternic în cuvintele şi faptele lui.

23 Iar când i-se împlinì un timp de patruzeci de ani, îi venì în minte ca să cerceteze pe fraţii săi, pe fii lui Israel.

24 Şi văzând pe unul nedreptăţit, îl apără, şi răsbună pe cel biruit, omorând pe Egiptean.

25 Deci el gândeà, că fraţii săi înţeleg, că Dumnezeu le va dà mântuire prin mâna sa; dar nu înţeleseră.

26 Şi în ziua următoare li se arătă, pe când se băteau, şi îi îndemnă la pace zicând: bărbaţi, voi sunteţi fraţi; pentru ce vă faceţi nedreptate unul altuia?

27 Dar cel care nedreptăţià pe aproapele său, îl înlătură zicând: „cine te-a pus mai mare şi judecător peste noi?

28 Nu cumva voeşti să mă omori, după cum ai omorît ieri pe Egiptean?“

29 La acest cuvânt Moise fugì, şi locuì vremelnic în pământul Madiam, unde născù doi fii.

30 Şi după ce fură împliniţi patruzeci de ani, i-se arătă în pustia muntelui Sinaia îngerul Domnului într’o flacără de foc a unui rug.

31 Şi Moise văzând, se minună de vedenie; şi apropiindu-se el ca să privească, se făcù glasul Domnului către dânsul:

32 „Eu sunt Dumnezeul părinţilor tăi, Dumnezeul lui Abraam şi Isaac şi Iacob“. Şi Moise tremurând, nu îndrăznì să privească.

33 Atuncia Domnul îi zise: „desleagă încălţămintea picioarelor tale; căci locul în care stai este pământ sfânt.

34 Am văzut cu adevărat nă-cazul poporului meu, care este în Egipt, şi am ascultat suspinul lor, şi m’am pogorît să-i scot: şi acum vino, te trimit în Egipt“.

35 Pe acest Moise, pe care îl tăgăduiră, zicând: „cine te-a pus mai mare şi judecător?“ Pe acesta îl trimise Dumnezeu, ca să fie şi mai mare şi răscumpărător împreună cu îngerul, care i-se arătă în rug.

36 Acesta îi scoase afară, făcând minuni şi semne în Egipt şi în marea roşie, şi în pustie patruzeci de ani.

37 Acesta este Moise, care zise fiilor lui Israel: „Dumnezeu va ridicà vouă un profet ca mine, dintre fraţii voştri“, de dânsul ascultaţi.

38 Acesta este, care la adunarea poporului în pustie, a fost de aproape cu îngerul, care îi vorbià în muntele Sinai şi cu părinţii noştri; acesta primì cuvinte vii, ca să ni-le deà nouă

39 Căruia părinţii noştri nu voiră a-i fi ascultători, ci îl lepădară şi se întoarseră cu inimile lor spre Egipt

40 Zicând lui Aaron: „fă-ne dumnezei, care vor merge înaintea noastră; căci acest Moise, care ne-a scos din pământul Egiptului, nu ştim ce i-s’a întâmplat“.

41 Şi făcură un chip de viţel, în acele zile, şi aduseră jertfă idolului, şi se desfătau la lucrurile mânilor lor.

42 Dar Dumnezeu se întoarse dela ei şi-i dete să slujească oştirii cereşti, după cum este scris în cartea profeţilor: „Casa lui Israel, nu cumva mi-aţi adus vite înjunghiate şi jertfe, în timp de patruzeci de ani în pustie?

43 Ba încă aţi purtat cortul lui Moloch, şi steaua dumnezeului Refan, chipurile, pe care le-aţi făcut să vă închinaţi lor; şi vă voiu strămutà dincolo de Babilon“.

44 Cortul mărturiei erà pentru părinţii noştri în pustie, după cum a rânduit cel care vorbià lui Moise, ca să-l facă după chipul, pe care l-a văzut;

45 Pe acesta părinţii noştri după ce l-au luat în primire, îl aduseră cu Iozua, când luară în stăpânire neamurile, pe care le fugări Dumnezeu dela fața părinților noștri, până în zilele lui David;

46 Care află dar înaintea lui Dumnezeu și se rugă să găsească o locuință pentru Dumnezeul lui Iacob.

47 Și Solomon îi clădi casă.

48 Dar cel prea Înalt nu locuește în cele făcute de mâni, după cum zice profetul:

49 „Cerul îmi este scaun, și pământul așternut al picioarelor mele; ce fel de casă îmi veți clădi mie? zice Domnul, sau care este locul odihnei mele?

50 Oare nu mâna mea făcu acestea toate?“

51 Cerbicoșilor și netăiaților împrejur, cu inimile și cu urechile, voi totdeauna vă împotriviți duhului sfânt; și voi sunteți ca părinții voștri.

52 Pe care dintre profeți nu-i urmăriră părinții voștri? Ba încă omorîră pe cei care au vestit mai dinainte despre venirea Celui Drept, ai cărui trădători și omorîtori v’ați făcut voi acum,

53 Care ați primit legea prin rândueli de îngeri, și pe care n’ați păzit-o.

54 Auzind acestea erau sfâșiați de durere în inimile lor, și scrâșneau cu dinții împotriva lui.

55 Iar el plin fiind de duh sfânt, uitându-se neclintit spre cer, văzù mărirea lui Dumnezeu și pe Iisus stând de-a dreapta lui Dumnezeu:

56 Și zise: iată, zăresc cerurile deschise și pe Fiul omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu.

57 Atuncia ei strigând cu glas tare, își ținură urechile astupate și într’o unire năvăliră asupra lui,

58 Și scoțându-l afară din oraș îl omorau cu pietri. Și martorii puseră jos vestmintele lor la picioarele unui tânăr numit Saul.

59 Și pe când îl omorau cu pietri pe Ștefan, el se rugà și ziceà: Doamne Iisuse, primește duhul meu.

60 Și îngenunchiând strigă cu glas tare: Doamne, nu le pune păcatul acesta. Și aceasta zicând adormì. Iar Saul încuviințà împreună cu aceia omorîrea lui.

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.