Eterniseed

Faptele Apostolilor 8

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 Și în aceea zi fù urmărire mare împotriva credincioșilor, care erau în Ierusalim: și toți, afară de apostoli, fură împrăștiați prin ținuturile Iudeii și Samarii.

2 Dar bărbații temători de Dumnezeu ridicară pe Ștefan, spre a-l îmmormântà, și-l jeliră foarte mult.

3 Saul însă bântuià pe credincioși, intrând prin case, și târând bărbați și femei, îi dà prinși la închisoare.

4 Deci cei împrăștiați străbătură din loc în loc, binevestind cuvântul.

5 Și Filip venind într’un oraș al Samariei, le predicà pe Hristos.

6 Și gloatele erau într’una cu luare aminte la cele zise de Filip, ascultându-le și văzând minunile, pe care le făceà.

7 Căci duhuri necurate, strigând cu glas mare, ieșeau din mulți, care le aveau; și mulți slăbănogi și șchiopi fură tămăduiți.

8 Și fù bucurie mare în acel oraș.

9 Și erà mai nainte în oraș un bărbat cu numele Simon, care făceà magie și puneà în uimire poporul Samariei, zicând, că el însuși este un oarecine însemnat,

10 La care toți dela mic până la mare erau cu luare aminte, zicând: acesta este puterea cea numită mare, a lui Dumnezeu.

11 Și erau cu luare aminte la dânsul, pentru că de mult timp, îi scosese din minte cu magiile sale,

12 Dar când crezură lui Filip, care binevesteà despre împărăția lui Dumnezeu și despre numele lui Iisus Hristos, fură botezați atât bărbați, cât și femei.

13 Și însuși Simon crezù, și botezat fiind stăruià lângă Filip, și văzând semnele și puterile mari ce se făceau, rămase uimit.

14 Iar apostolii, cari erau în Ierusalim, auzind că Samaria a primit cuvântul lui Dumnezeu, trimiseră la dânșii pe Petru și Ioan,

15 Care venind se rugară pentru ei, ca să primească duh sfânt.

16 Căci nu se pogorîse încă preste nici unul dintre dânșii, ci erau numai botezați în numele Domnului Iisus.

17 Atuncia apostolii puneau mânile preste dânșii, și ei luau duh sfânt.

18 Iar Simon văzând, că duhul sfânt se dă prin punerea mânilor apostolilor, le aduse bani

19 Zicând: dați-mi și mie împuternicirea aceasta, ca pe cine voiu fi pus mânile, să primească duh sfânt.

20 Dar Petru îi zise: argintul tău împreună cu tine fie spre peire, pentru că ai gândit, că darul lui Dumnezeu se dobândește prin bani.

21 Tu n'ai parte, nici sorț la cuvântul acesta, căci inima ta nu este dreaptă înaintea lui Dumnezeu.

22 Deci pocăește-te de această răutate a ta, și roagă-te de Domnul, poate îți va iertà gândul inimei tale.

23 Căci văd, că tu ești în amărăciune de fiere și în legătura nedreptății.

24 Și răspunzând Simon, zise: rugați-vă voi către Domnul pentru mine, ca să nu vie preste mine cele ce ați zis.

25 Deci ei, mărturisind și vorbind cuvântul Domnului, se întoarseră la Ierusalim, și binevesteau în multe sate ale Samaritanilor. Convertirea sau întoarcerea eunucului din Etiopia.

26 Și un înger al Domnului vorbì lui Filip zicând: scoală-te și te dă spre mează-zi pe calea, ce merge în jos dela Ierusalim la Gaza; această cale este pustie.

27 Și sculându-se, plecă. Și iată un bărbat Etiopean, un eunuc, un puternic la curtea Candacei, împărăteasa Etiopenilor, care erà preste tot tesaurul ei, venise la Ierusalim să se închine

28 Și pe când se întorceà, și ședeà în trăsura sa, ceteà pe profetul Isaia.

29 Atuncia duhul zise lui Filip: apropie-te și ține-te de această trăsură.

30 Și Filip alergând îl auzì cetind pe Isaia profetul, și zise: oare înțelegi cele ce cetești?

31 Iar el zise: cum ași puteà înțelege, dacă nu-mi arată cineva? Și rugă pe Filip, ca suindu-se să șază cu dânsul.

32 Și partea scripturei, pe care o cetea erà aceasta: „Ca o oaie la injunghere fù adus, și fără glas ca un miel înaintea celui care-l tunde, așa nu-și deschide gura sa.

33 În înjosirea lui, fù ridicată judecata lui; și neamul lui cine-l va spune? Căci se ià depe pământ viața lui“.

34 Atuncia eunucul răspunzând lui Filip, zise: rogu-te, despre cine zice profetul aceasta? Despre sine însuși, sau despre un altul?

35 Iar Filip deschizându-și gura sa și începând dela scriptura aceasta îi binevestì pe Iisus.

36 Și pe când mergeau pe cale, veniră la o apă, și eunucul zise: iată apă; ce mă împiedecă, ca să fiu botezat?

37 Și Filip îi zise: dacă crezi din toată inima, este iertat. Și răspunzând zise: cred că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu.

38 Și poruncì să steà trăsura, și amândoi se deteră jos la apă, atât Filip, cât și eunucul; și Filip îl boteză.

39 Iar când ieșiră din apă, duhul Domnului răpì pe Filip, și eunucul nu-l mai văzù, dar mergeà pe calea sa, bucurându-se.

40 Şi Filip fù aflat în Azot, şi binevesteà străbătând toate oraşele, până ce dânsul venì la Cesaria.

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.