1 Iar Saul, insuflând încă amenințare și omor împotriva ucenicilor Domnului, venind la arhiereu,
2 Cerù dela dânsul scrisori la Damasc, către sinagogi, ca dacă va găsì pe vreunii, că sunt în calea Domnului, atât bărbați, cât și femei, să-i aducă legați la Ierusalim.
3 Și mergând s'a apropiat de Damasc, și fără de veste strălucì ca un fulger împrejurul lui, o lumină din cer.
4 Şi căzând la pământ, auzì un glas zicându-i: Saule, Saule, pentru ce mă urmăreşti?
5 Iar el zise: cine eşti, Doamne? Şi Domnul zise: eu sunt Iisus, pe care tu îl urmăreşti; cu greu îţi este să calci cu piciorul preste ghimpi.
6 Scoală-te dar, şi întră în oraş, şi ţi-se va spune ce trebue să faci tu.
7 Iar bărbaţii care mergeau împreună cu dânsul pe cale, rămaseră încremeniţi, auzind glasul şi nezărind pe nimenea.
8 Şi Saul se sculă de jos, şi deschizându-i-se ochii nu vedeà nimic; şi ducându-l de mână, îl aduseră în Damasc.
9 Şi trei zile a fost fără vedere, şi nu mâncă, nici nu băù.
10 Şi erà în Damasc un ucenic, cu numele Anania, şi Domnul în vedenie zise către dânsul: Anania, iar el zise: iată-mă eu sunt, Doamne.
11 Şi Domnul zise către dânsul: sculându-te du-te pe strada numită Dreaptă şi caută în casa lui Iuda pe Saul cu numele Tarsean; căci iată se roagă.
12 Şi el a văzut în vedenie un bărbat, Anania cu numele, întrând la dânsul şi punând mânile preste el, ca iar să vază.
13 Şi Anania răspunse: Doamne, am auzit dela mulţi despre acest bărbat, câte rele făcù sfinţilor tăi în Ierusalim;
14 Şi aci are împuternicire dela mai marii preoţilor, ca să lege pe toţi care cheamă numele tău.
15 Dar Domnul ii zise: du-te, pentru că acesta îmi este un vas ales, spre a duce numele meu înaintea neamurilor şi împăraţilor şi fiilor lui Israel;
16 Căci eu îi voiu arătà, cât de mult trebue să sufere el, pentru numele meu.
17 Deci Anania se duse şi întră în aceea casă, şi punând mânile preste dânsul zise: frate Saule, Domnul m'a trimis, Iisus, care ţi-se arătă în calea pe care veneai, pentru ca iar să vezi, şi să fii umplut de duh sfânt.
18 Şi îndată căzură dela ochii lui ca nişte solzi, şi iar văzù, şi sculându-se fù botezat.
19 Şi luând mâncare, se întărì. Şi Saul fù câteva zile cu ucenicii în Damasc.
20 Şi apoi predică îndată în sinagogi pe Iisus, că acesta este Fiul lui Dumnezeu.
21 Şi toţi care ascultau, rămâneau uimiţi şi ziceau: nu este oare acesta, care nimicì în Ierusalim pe cei care chemau acest nume? Şi pentru aceasta a venit aci, ca să-i ducă legaţi la mai marii preoţilor.
22 Dar Saul se întărià şi mai mult, şi puneà în încurcătură pe Iudei, care locuiau în Damasc, dumerindu-i că acesta este Hristosul.
23 Şi când erau împlinite zile destule, Iudeii se sfătuiră împreună ca să-l omoare;
24 Dar sfatul lor fù adus la cunoştinţa lui Saul. Şi ei păzeau porţile Damascului zi şi noapte, pentru ca să-l omoare;
25 Iar ucenicii săi luându-l noaptea îl trecură prin zid, lăsându-l jos într'un coş.
26 Şi venind la Ierusalim, cercà să se alăture de ucenici; şi toţi se temeau de dânsul, necrezând că este ucenic.
27 Şi luându-l Barnaba cu sine, îl duse la apostoli, şi le istorisi cum a văzut în cale pe Domnul, şi că i-a vorbit, şi cum a predicat fără sfială în Damasc în numele lui Iisus.
28 Şi erà împreună cu dânşii în Ierusalim, întrând şi ieşind, şi predicând fără sfială în numele Domnului.
29 Şi vorbià şi se întrebà cu Eleniştii; dar ei porniţi ca să-l omoare.
30 Şi fraţii cunoscând bine aceasta, îl duseră în jos la Cesaria, şi-l trimiseră la Tars.
31 Deci, biserica prin toată Iudea şi Galilea şi Samaria aveà pace, întărindu-se şi înaintând în frica Domnului, şi se îmulţeà prin chemarea în ajutor a Sfântului Duh.
32 Şi Petru trecând pe la toţi sfinţii, veni jos la sfinții care locuesc în Lida.
33 Și găsi acolo pe un om, Enea cu numele, care zăcând de opt ani în pat, erá slăbit cu totul.
34 Și Petru îi zise: Enea, Iisus Hristos te vindecă; scoală și-ți așterne însuți. Și îndată se sculă.
35 Și-l văzură toți locuitorii din Lida și Saron, dânșii care se întoarseră la Domnul.
36 Și în Iope erá o ucenită cu numele Tabita, care tălmăcită fiind, se zice Căprioară; aceasta erá plină de fapte bune și de milostenii, pe care le făceà.
37 Și bolnăvindu-se ea în acele zile, muri; și după ce o scăldară, o puseră în camera de sus.
38 Și Lida fiind aproape de Iope, ucenicii auzind, că Petru este într'însa trimiseră doi bărbați la el rugându-l: nu pregetà să vii până la noi.
39 Deci Petru sculându-se, veni împreună cu dânșii; și sosind, îl duseră în camera de sus, și i-se înfățișară toate văduvele plângând, și arătând vestmintele și hainele, câte le făceà Căprioara, când erá cu dânsele.
40 Și Petru dând pe toți afară și îngenunchiand se rugă, și întorcându-se spre corp zise: Tabita, scoală-te. Și ea își deschise ochii, și văzând pe Petru se ridică în sus.
41 Și Petru dându-i mâna o sculă în sus; și chemând pe sfinți și pe văduve, o înfățișă lor vie.
42 Și se făcù cunoscut prin toată Iopea, și mulți crezură în Domnul.
43 Și în acele zile, el rămase în Iope la un Simon, tăbăcar.