1 Nebucodonosor, regele tuturor popoarelor, națiunilor și limbilor, câte locuesc în tot pământul: pacea să se înmulțească vouă.
2 Plăcutu-mi-a a vă dă în știre semnele și minunile ce mi le-a făcut Dumnezeul cel Preainalt.
3 Cât sunt de mari semnele lui! și cât de puternice minunile lui! regatul lui este un regat vecinic, și domnia lui din neam în neam.
4 Eu, Nebucodonosor, fiind liniștit în casa mea, și înflorind în palatul meu,
5 Văzut-am un vis, care m'a înfricoșat, și gândurile, ce mi-au venit în patul meu, și viziunile capului meu, m'au turburat.
6 Deaceea dat-am poruncă, să se aducă înaintea mea toți înțelepții Babilonului, ca să-mi arate desglegarea visului.
7 Atuncia au intrat magii, descântătorii, Chaldeii și fermecătorii; și le-am spus visul, dar nu mi-au arătat desglegarea lui.
8 Dar în urmă a intrat înaintea mea Daniel, al cărui nume este Beltșazzar, după numele zeului meu, și în care se află spiritul zeilor celor sfinți; și pus-am înaintea lui visul, zicând:
9 Beltșazzar, marele magilor, fiindcă cunosc, că spiritul zeilor sfinți este în tine, și nici o taină îți este prea grea, spune-mi viziunile visului meu, ce am văzut, și desglegarea lui:
10 Deci viziunile capului meu pe patul meu așa erau: priviam, și iată, un arbore în mijlocul pământului, și înălțimea lui erà mare.
11 Arborele a crescut, și s'a întărit, și înălțimea lui ajungeà până la cer, și se vedeà până la marginile a tot pământul.
12 Frunzele sale erau frumoase, și fructele sale mari, și într'însul erà de unde să mănânce toți: fiarele câmpului se puneau la umbră supt dânsul, și în ramurile sale locuiau paserile cerului, și din ele se hrănià toată carnea.
13 Văzut-am în viziunile capului meu pe patul meu, și iată, un veghetor și un sfânt se pogorî din cer;
14 Și a strigat cu tărie, și astfel vorbi: Tăiați arborele, și smulgeți ramurile sale; scuturați frunzele lui, și risipiți fructele lui: să fugă fiarele de supt dânsul și paserile depe ramurile lui;
15 Dar tulpina cu rădăcinele ei să o lăsați în pământ, și să se lege cu lanțuri de fer și de aramă în iarba cea verde a câmpului; și să se adape din roua cerului, și partea lui să fie cu fiarele în iarba pământului;
16 Ca inima sa să se schimbe din inimă de om, și să i se deà inimă de fiară; și șeapte timpuri să treacă preste dânsul.
17 Aceasta s'a rânduit din porunca zeilor veghetori, și hotărîrea este prin cuvântul sfinților; ca să cunoască viețuitorii, că cel Preainalt domnește asupra regatelor oamenilor, și că el le dă aceluia, căruia îi place, și pune preste dânsele pe cel mai jos din oameni.
18 Acest vis l-am văzut eu, Nebucodonosor, regele; și tu, Beltșazzare, spune desglegarea lui; căci toți înțelepții regatului meu nu sunt în stare să-mi arate desglegarea; dar tu ești în stare; căci spiritul zeilor sfinți este în tine.
19 Atuncia Daniel, al cărui nume erà Beltșazzar, s'a îngrozit cam o oară, și gândurile sale l-au turburat. Regele luând cuvântul, îi zise: Beltșazzare să nu te turbure visul și desglegarea lui. Beltșazzar a răspuns și a zis: Domnul meu, visul să fie asupra celor ce te urăsc, și desglegarea lui asupra inamicilor tăi.
20 Arborele ce l-ai văzut crescând și întărindu-se, a cărui înălțime ajungeà până la cer, și se vedeà peste tot pământul;
21 Ale cărui frunze erau frumoase, ale cărui fructe erau mari, și în care erà de unde să mănânce toți, supt care locuiau fiarele câmpului, și pe ramurile căruia locuiau paserile cerului;
22 Tu, rege, ești arborele acesta, care ai crescut și te-ai întărit; căci înălțimea ta s'a înălțat, și a ajuns până la cer, și domnia ta până la marginile pământului.
23 Iar că regele văzù un veghetor și un sfânt pogorîndu-se din cer, și zicând: Tăiați arborele, și-l dărâmați, și numai tulpina cu rădăcinele sale să o lăsați în pământ, dar să se lege cu lanțuri de fer și de aramă în iarba cea verde a câmpului; să se adape din roua cerului, și cu fiarele câmpului să fie partea sa, până ce vor trece peste dânsul șeapte timpuri;
24 Aceasta este deslegarea, o rege, și aceasta este hotărîrea celui Preaînalt, de ceea ce se va întâmplà domnului meu rege:
25 Te vor alungà dintre oameni și cu fiarele câmpului va fi locuința ta, și te vor hrăni cu iarbă ca boii, și cu roua cerului te vor adăpà; și șeapte timpuri vor trece peste tine, până ce vei cunoaște, că cel Preaînalt domnește peste regatele oamenilor, și că el le dă aceluia căruia îi place.
26 Și că s'a poruncit să se lase tulpina cu rădăcinele arborelui: regatul tău iarăși ți se va dà, după ce vei cunoaște, că cerurile domnesc.
27 Deaceea, rege, placă-ți sfatul meu, și înlăturează păcatele tale prin dreptate și fărădelegile tale prin îndurare către cei săraci; poate că aceasta îți va prelungi prosperitatea.
28 Toate acestea au venit asupra lui Nebucodonosor, regele.
29 La sfârșitul a douăsprezece luni, când se preumblà prin palatul domnesc al Babilonului,
30 Regele vorbi și ziceà: Au nu este acesta Babilonul cel mare, pe care eu l-am zidit, ca să fie scaunul regatului, prin puterea mea cea mare, și spre onoa- rea măririi mele?
31 Cuvântul erà încă în gura regelui, și căzù o voce din cer, zicând: Ti se dă în știre, rege Nebucodonosor, că regatul s'a depărtat dela tine;
32 Te vor alungà dintre oameni, și cu fiarele câmpului va fi locuința ta; cu iarbă ca boii te vor hrăni, și șeapte timpuri vor trece peste tine; până ce vei cunoaște că cel Preaînalt domnește preste regatele oamenilor, și că el le dă aceluia, căruia îi place.
33 Și chiar în aceeași oară s'a împlinit cuvântul asupra lui Nebucodonosor: fù alungat dintre oameni, mâncă iarbă ca boii, și din roua cerului se adăpă corpul său, până ce perii i-au crescut, ca penele de vultur, și unghiile lui, ca ghiarele paserilor.
34 Și la sfârșitul zilelor eu Nebucodonosor am ridicat ochii mei către cer, și mintea mea s'a întors în mine; am binecuvântat pe cel Preaînalt, am lăudat și am mărit pe cel ce în veci trăiește, a cărui domnie este o domnie vecinică, și al cărui regat este din neam în neam;
35 Și toți locuitorii pământului întru nimica se socotesc; și după voința sa face toate, atât în oștirile cerului, cât și locuitorii pământului: și nu este cine să oprească mâna sa, sau să-i zică: Ce faci?
36 În acel timp mintea mea s'a rentors în mine; și spre mărirea regatului meu mi s'a dat iarăși strălucirea mea și măreția mea; sfetnicii mei și cei mai mari ai mei din nou m'au căutat, m'au pus în regatul meu, și mi s'a adaus o mărire și mai mare.
37 Și acum eu, Nebucodonosor, laud și preaînalt și măresc pe Regele cerului; ale cărui fapte toate sunt adevăr, și ale cărui căi sunt cele adevărate; și care pe cei ce umblă în mândrie îi umilește.