Eterniseed

Daniel 6

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 Plăcut-a lui Dariu să pună a preste regat o sută douăzeci de satrapi, ca să fie prește tot regatul.

2 Și preste ei trei guvernători (dintre care unul erà Daniel), ca să se deă seamă acestor satrapi, ca să nu se facă nici o pagubă regelui,

3 Atuncia Daniel întrecù pe guvernători și pe satrapi; b căci într'însul erà un duh ales; și regele cugetà să-l pună preste tot regatul.

4 Atuncia guvernătorii și satrapii căutară să afle ceva asupra lui Daniel privitor la lucrurile regatului; dar nu putură aflà nimic, nici un greș; căci erà credincios, și nu se aflà în el nici vină, nici greș.

5 Atuncia au zis oamenii aceștia: Nu vom aflà nimic asupra acestui Daniel, afară doară de nu vom aflà ceva asupră-i față cu legea Dumnezeului său.

6 Atuncia guvernătorii și satrapii aceștia se adunară la rege, și vorbiră așa către el: d Rege Dariu, în veci să trăești!

7 Toți guvernătorii regatului, diregătorii și satrapii, sfetnicii și mai marii s'au sfătuit să așeze o lege domnească, și să deă o aspră oprire, că oricine va face rugăciune vre unui zeu sau unui om până în treizeci de zile, fără decât numai ție, rege, aceia să se arunce în groapa leilor.

8 Și acum, rege, pune oprire, și iscălește scrisoarea aceasta, ca să nu se schimbe, după e legea Mezilor și a Perșilor, care nu se poate desființà.

9 Deci regele Dariu a iscălit scrisoarea și oprirea.

10 Și Daniel, cum a cunoscut că s'a iscălit scrisoarea, a intrat în casa sa; și ferestrile cămării sale din partea f către Ierusalim deschise fiind, îngenunchie pe genunchile sale g de trei ori pe zi, rugându-se și mulțumind Dumnezeului său, cum făceà mai nainte.

11 Atuncia oamenii aceia se adunară, aflară pe Daniel făcând rugăciune și cereri Dumnezeului său.

12 Atuncia se apropiară, și vorbiră înaintea regelui, zicând: Au n'ai iscălit o oprire, ca tot omul, care ar face rugăciune vre unui zeu sau unui om până în treizeci de zile, fără decât numai ție, rege, să se arunce în groapa leilor? Regele răspunzând zise: Adevărat este cuvântul, i după legea Mezilor și a Perșilor, care nu se poate desființà.

13 Atuncia au răspuns, și au zis regelui: Daniel, cel din fiii celor aduși prinși din Iuda, n'a ținut nici o seamă de tine, rege, nici de oprirea ce tu ai iscălit, ci-și face rugăciunea sa de trei ori pe zi.

14 Atuncia regele, cum auzi aceste cuvinte, s'a supărat foarte pe sine însuși, și-și îndreptă gândul la Daniel, ca să-l scape; și până la apusul soarelui stărui să-l scape.

15 Atuncia oamenii aceștia se adunară la rege, și vorbiră regelui: Știi, rege, că legea Mezilor și a Perșilor este, că nici o oprire sau lege ce o face regele, nu se poate desființa?

16 Atuncia regele a poruncit, și au dus pe Daniel, și -au aruncat în groapa leilor. Iar regele a vorbit, și a zis lui Daniel: Dumnezeul tău, pe care tu necurmat îl servești, acela te va scăpa.

17 Și s'a adus o piatră și s'a pus pe gura gropii; și regele a sigilat-o cu însuși sigilul său și cu sigilul fruntașilor săi, ca să nu se schimbe nimic în privința lui Daniel.

18 Atuncia regele s'a dus la palatul său, și a petrecut noaptea în ajun, și nu i-s'a adus nici o concubină; și somnul său a fugit dela dânsul.

19 Iar regele s'a sculat în zorii dimineții, și s'a dus în grabă la groapa leilor.

20 Și când a sosit la groapă, a strigat cu voce plângătoare pe Daniel; și regele luând cuvântul a zis lui Daniel: Daniele, servul Dumnezeului celui viu! Dumnezeul tău, pe care tu necurmat îl servești, putut-a oare să te scape de lei?

21 Atuncia a vorbit Daniel către rege: Rege, în veci să trăești!

22 Dumnezeul meu a trimis pe îngerul său, și a astupat gura leilor încât nu m'au vătămat; căci în mine s'a aflat înaintea lui nevinovăție; și chiar înaintea ta, o rege, n'am făcut nici un greș.

23 Atuncia regele s'a bucurat foarte de el, și a poruncit să scoată pe Daniel din groapă. Deci Daniel fu scos din groapă, și nici o vătămare nu s'a aflat în el, pentru că avea credință în Dumnezeul său.

24 Atuncia regele a poruncit, și au adus pe oamenii aceia, care pârâseră pe Daniel, și -au aruncat în groapa leilor, pe dânșii, pe copiii lor și pe femeile lor; și mai nainte de a ajunge ei la fundul gropii, leii i-au apucat, și le-au mărunțit toate oasele lor.

25 Atuncia a scris regele Dariu către toate popoarele, națiunile și limbile, ce locuiau preste tot pământul: Pacea să se înmulțiască vouă.

26 Se dă poruncă dela mine, ca în toată întinderea regatului meu să tremure oamenii și să se teamă de Dumnezeul lui Daniel; căci el este Dumnezeul cel viu, și numai el trăește în veci; regatul său nu se va sfărâma, și domnia lui va fi până la sfârșit.

27 El scapă și mântuie, și face semne și minuni în cer și pe pământ, el care a scăpat pe Daniel din puterea leilor.

28 Așa a prosperat Daniel în domnia lui Dariu și în domnia lui Cir, Persul.

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.