1 Acestea sunt cuvintele, care le vorbi Moisi cătră tot Israelul, dincoace de Iordan, în pustiu, într'o câmpie în dreptul Sufului, între Paran și Tofel și Laban și Hazerot și Dizahab.
2 (Depărtare este de unsprezece zile dela Horeb pe calea cătră muntele Seir până la Kadeș-Barnea).
3 Și fu în anul al patruzecilea, în luna a unsprezecea, în ziua ântâia a lunei, că Moisi vorbi cătră fiii lui Israel toate câte Domnul îi poruncise pentru ei,
4 După ce el bătù pre Sihon, regele Amoreilor, care locuià în Heșbon, și pre Og, regele Basanului, care locuià în Aștarot, la Edrei.
5 Dincoace de Iordan, în pământul Moabului începù Moisi a esplicà această lege, zicând:
6 Domnul Dumnezeul nostru vorbì nouă în Horeb, zicând: Fie-vă de ajuns cât ați șezut pe muntele acesta.
7 Întoarceți-vă și plecați, și veniți pe muntele Amoreilor și la toate vecinătățile lui pe câmpie, pe munți, și pe șesuri, și spre miazăzi, și la țărmul mării în pământul Cananeilor, și spre Liban, până la râul cel mare, râul Eufrata.
8 Iată, pus-am dinainte-vă țara: intrați și stăpâniți pământul, pre care Domnul cu jurământ l-a făgăduit părinților voștri, lui Abraam, lui Isaac și lui Iacob, că-l va da lor și seminției lor după dânșii.
9 Și vă vorbiam atuncia, zicând: Eu nu vă pot purtà singur;
10 Domnul Dumnezeul vostru v'a înmulțit, și iată, voi astăzi sunteți mulțime, ca stelele cerului;
11 (Domnul Dumnezeul părinților voștri, să vă mai adaoge din căți sunteți încă de o mie de ori, și să vă binecuvinteze, după cum v'a făgăduit);
12 Cum voiu purtà singur supărările voastre și greutățile voastre și certele voastre?
13 Luați-vă bărbați înțelepți și pricepuți și cunoscuți între semințiile voastre, și pre aceștia îi voiu pune de capi ai voștri.
14 Și voi mi-ați răspuns, și mi-ați zis: Bun lucru este a face, ce tu ai zis.
15 Atuncia luaiu eu pre capii semințiilor voastre, bărbați înțelepți și cunoscuți, și-i pusei capi preste voi, mai mari preste mii și mai mari preste sute și mai mari preste cincizeci și mai mari preste zece, și diregători în semințiile voastre.
16 Și eu poruncii într'acel timp judecătorilor voștri, zicând: Ascultați pre frații voștri între dânșii, și judecați cu dreptate între om și fratele său, și străinul ce este cu dânsul.
17 Și nu căutați la față în judecată: precum pre cel mic, așa și pre cel mare să-l ascultați; de nimenea să nu vă temeți, că judecata este a lui Dumnezeu; și cauzele cari vă vor fi prea grele, aduceți-le la mine, și eu le voiu ascultà.
18 Și eu în timpul acela poruncii vouă toate câte aveți să le faceți.
19 Și noi plecarăm dela Horeb, și merserăm prin tot pustiul acel mare și înfricoșat, pre care l-ați văzut, pe calea spre muntele Amoreilor, precum ne poruncise Domnul Dumnezeul nostru; și venirăm la Kadeș-Barnea;
20 Și eu am zis vouă: Voi ați ajuns la muntele Amoreilor, pre care Domnul Dumnezeul nostru îl dă nouă.
21 Iată, Domnul Dumnezeul tău ți-a dat acest pământ! Suie-te dară, ia-l, după cum Domnul Dumnezeul părinților tăi ți-a zis; nu te teme, și nu te înfricoșà.
22 Și voi cu toții venirăți la mine, și ziserăți: Să trimitem oameni mai înainte de noi, cari să ne iscodească pământul, și să ne aducă răspuns de calea pe care avem să intrăm.
23 Și mie îmi plăcu cuvântul acesta; și eu luaiu dintre voi doisprezece bărbați, de toată seminția câte un bărbat:
24 Și aceștia plecând se suiră pe munte, și veniră până la valea Eșcol, și iscodiră pământul;
25 Și luând în mânile lor din fructele pământului aceluia, aduseră nouă, și ne dădură știre, și ziseră: „Bun este pământul, pre care Domnul Dumnezeul nostru ni-l dă nouă.
26 Iar voi nu voirăți să vă suiți, ci răsculatu-v'ați în contra cuvântului Domnului Dumnezeul vostru;
27 Și murmurarăți în corturile voastre, și ziserăţi: Fiindcă Domnul ne urăște, deaceea scosu-ne-a din pământul Egiptului, să ne dea în mânile Amoreilor, ca să ne peardă.
28 Unde să ne suim? frații noștri ne muiară inima, zicând: Poporul acela este mai mare și mai înalt decât noi; cetățile sunt mari și întărite până la cer; ba și pre fiii lui Enak îi văzurăm acolo.
29 Și eu ziseiu vouă: Nu vă spăimântați, și nu vă temeți de dânșii!
30 Domnul Dumnezeul vostru, care merge înaintea voastră, acela se va luptă pentru voi, întru toate, cum făcù el pentru voi înaintea ochilor voștri în Egipt;
31 Și în pustiu, unde ai văzut, cum Domnul Dumnezeul tău te-a purtat, după cum poartă omul pre fiul său, pe toată calea în care ați umblat, până ce ați ajuns în locul acesta.
32 Și totuși voi n'ați crezut Domnului Dumnezeul vostru,
33 Care mergeà pe cale înaintea voastră, căutându-vă loc spre tăbărire, noaptea în stâlp de foc, ca să vă arete calea pe care aveți să mergeți, și ziua în nor.
34 Și Domnul auzì vocea cuvintelor voastre, și se măniè, și jurându-se, zise:
35 Nimenea din oamenii din această ge- nerațiune rea nu va vedeà acel pământ bun, pre care eu cu jurământ am făgăduit părinților voștri;
36 Afară de Caleb, fiul lui Iefune: el îl va vedeà, și lui îi voiu da pământul acesta, pre care a călcat, și fiilor săi; pentru că el pe deplin a urmat Domnului.
37 Încă și pre mine se măniè din cauza voastră, și zise: Nici tu nu vei intrà acolo;
38 Iosua, fiul lui Nun, care stă înaintea ta, acela va intrà într'insul: întărește-l; că el va face ca Israel să-l moștenească;
39 Și pruncii voștri, despre cari ați zis, că vor fi de pradă; și fiii voștri, cari astăzi nu cunosc nici bine nici rău, aceia vor intrà într'insul; da, acelora îl voiu da, și ei îl vor moștenì.
40 Și voi întoarceți-vă înapoi, și plecați în pustiu pe calea la Marea-Roșie!
41 Și voi îmi răspunserăți, și ziserăți cătră mine: Păcătuit-am împotriva Domnului; sui-ne-vom, și ne vom luptà, cum poruncì nouă Domnul, Dumnezeul nostru. Și voi v'ați încins fiecare cu armele sale, și v'ați încumătat a vă sui pe munte.
42 Și Domnul zise cătră mine: Spune lor: Nu vă suiți, nici să vă luptați, că eu nu sunt în mijlocul vostru, ca nu cumvă să fiți bătuți de inamicii voștri.
43 Și eu vă spusei aceasta, iar voi n'ați ascultat, ci v'ați răsculat împotriva cuvântului Domnului, și sumețindu-vă vă suirăți pe munte.
44 Și Amoreii cari locuiau acel munte vă ieșiră spre întâmpinare, și vă urmăriră, cum fac albinele; și vă sdrobiră dela Seir până la Horma.
45 Și înturnându-vă înapoi, plânserăți înaintea Domnului; dară Domnul nu ascultă vocea voastră, nici vă întinse urechile;
46 Și așa voi locuirăți Kadeșul zile multe, zilele câte l-ați locuit.