Eterniseed

Deuteronomul 2

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 Și ne întorserăm, și plecarăm în pustiu, pe calea cătră Marea-Roșie, cum vorbise Domnul cătră mine; și ocolirăm muntele Seir zile multe.

2 Și mi vorbì Domnul, zicând:

3 Ajungă-vă de când tot ocoliți muntele acesta, întoarceți-vă spre miazănoapte.

4 Și poruncește poporului, zicând: Voi acum veți trece prin hotarele fraților voștri, fiilor lui Esau, cari locuesc în Seir, și ei se vor teme de voi; dară voi feriți-vă foarte.

5 Să nu vă încăierați cu ei, că eu nu vă voiu da din pământul lor nici urmă de picior, că de moștenire am dat lui Esau muntele Seir.

6 Bucate cu argint să cumpărați dela dânșii, ca să mâncați; și apă cu argint să cumpărați dela dânșii, ca să beți;

7 Că Domnul Dumnezeul tău te-a binecuvântat întru toate lucrurile mânilor tale; el a știut de călătoria ta prin acest mare pustiu; într'acești patruzeci de ani Domnul Dumnezeul tău a fost cu tine, nimica n'a lipsit ție.

8 Și noi ne abăturăm dela frații noștri, fiii lui Esau, cari locuiau în Seir, dela calea câmpiilor prin Elat și Ețion-Geber, și ne întoarserăm și merserăm pe calea pustiului Moabului.

9 Și Domnul, îmi zise: Să nu vă îndușmăniți cu Moabiții, și să nu vă încăierați la luptă cu ei, că din pământul lor nu-ți voiu da de moștenire; că Arul l-am dat de moștenire fiilor lui Lot.

10 (Eminii locuira mai înainte aicia, poporul mare, mult la număr și înalt, ca și Enakiții.

11 Uriași se socotiră aceștia, ca și Enakiții; iar Moabiții îi chemă Eminii.

12 Și încă mai înainte locuira în Seir Horeii, iar fiii lui Esau îi alungară, și-i pierdură dinaintea lor, și locuiră în locul lor; precum făcù Israel în pământul moștenirii sale, pre care Domnul îl dădù lor).

13 Deci ridicați-vă și treceți pârăul Zered; și așa noi trecurăm pârăul Zered.

14 Și zilele de când plecarăm noi dela Kadeș-Barnea până ce trecurăm preste pârăul Zered fu treizeci și opt de ani; până se perdù din tabără toată acea generațiune, adecă bărbații de resbel, cum li-se jură Domnul.

15 Că mâna Domnului erà asupra lor, ca să-i piardă pre ei din tabără, până ce toți se pierdură.

16 Și după ce toți bărbații de resbel din popor se pierdură și muriră

17 Domnul vorbì către mine, zicând:

18 Tu astăzi vei trece pe lângă hotarele Moabului, preste Ar

19 Și te vei apropià de fiii lui Ammon; nu vă îndușmăniți cu ei, și să nu te încăieri cu dânșii; că din pământul fiilor lui Ammon nu-ți voiu da moștenire; că fiilor lui Lot l-am dat de moștenire.

20 (Și acesta încă se socotià pământ al uriașilor; uriașii locuiră mai înainte într'ânsul, și Ammoniții îi chemă Samsumei:

21 Popor mare, mult la număr și înalt, ca și Enakiții; Iar Domnul îi pierdù pre ei dinaintea Ammoniților; și ei îi alungară, și locuiră în locul lor;

22 Cum făcù el fiilor lui Esau, cari locuesc în Seir, cari pierdură de dinaintea lor pre Horei, și-i alungară; și ei locuiră în locul lor până în ziua de astăzi.

23 Asemenea și pe Aveii, cari locuiau prin sate până la Gaza, Caftoreii, cari ieșiră din Caftor, îi perdură, și ei locuiră în locul lor).

24 Sculați-vă, plecați, și treceți pârăul Arnon! iată, eu îți dau în mână pre Sihon, Amoreul, regele Heșbonului, și pământul lui; începe a stăpâni, încăieră-te cu el la luptă.

25 De azi voiu începe a aruncà temere și spaimă de tine preste popoarele de sub tot cerul, care auzind faima ta, se va cutremurà, și se va îngrozi de tine.

26 Și trimisei soli din pustiul Kedemot către Sihon, regele Heșbonului, cu cuvinte de pace, zicând:

27 Lasă-mă să trec prin țara ta, și eu tot pe cale voiu merge, și nu mă voiu abate nici la dreapta nici la stânga.

28 Bucate să-mi vinzi pentru argint, ca să mănânc: și apă să-mi dai pentru argint, ca să beau; numai cât să trec cu piciorul

29 (Precum îmi făcură fiii lui Esau, cari locuesc în Seir, și Moabiții, cari locuesc în Ar), până ce voiu trece Iordanul, în pământul, pre care ni-l dă nouă Domnul Dumnezeul nostru.

30 Dară Sihon, regele Heșbonului, nu voi să ne lase să trecem prin pământul lui; că Domnul Dumnezeul tău i-a învârtoșat spiritul său, și i-a îndărătnicit inima lui, ca să ți-l dea în mână, cum se vede astăzi.

31 Și zise Domnul cătră mine: Iată, eu încep a-ți da ție pre Sihon și pământul lui: începe a stăpâni pământul său, spre a-l moșteni.

32 Și Sihon ne ieși întru întâmpinare la resbel, el și tot poporul său, la Iaat.

33 Și Domnul Dumnezeul nostru ni-l dădu în mână, și noi îl băturăm, pre el și pre fiii lui și pre tot poporul său.

34 Și noi într’acel timp îi luarăm și toate cetățile lui, și cu desăvârșire îi stricarăm noi toate cetățile lui: bărbați, femei, și copii, nelăsând pe nimenea viu.

35 Numai vitele le răpirăm pentru noi, și prada cetăților ce le-am luat.

36 Dela Aroer, care este pe țărmul pârăului Arnon, și dela cetatea cea din vale, până la Galaad, nu fu nici o cetate prea tare pentru noi; Toate Domnul Dumnezeul nostru ni-le dădu în mână.

37 Numai de pământul fiilor lui Ammon nu te apropiași, nici de toată lăturea pârăului Iabbok, nici de cetățile depe munte, nici de nimica ce Domnul Dumnezeul vostru ne opri.

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.