1 Când se naște ceartă între oameni, aceștia să vină la judecată, ca să-i judece, și pre cel drept să-l îndrepteze, și pre cel vinovat să-i condamne.
2 Și dacă cel vinovat va fi meritat bătaie, judecătorul să poruncească să-l pună jos, și să-l bată înaintea ochilor lui, după măsura vinovăției lui.
3 Patruzeci lovituri să-i dai; nu mai mult, ca nu dându-i mai multe lovituri, fratele tău să fie desprețuit în ochii tăi.
4 Să nu legi gura boului, când treeră.
5 Când frații vor locui împreună, și unul dintr'înșii va muri, și nu va aveà copii, femeia mortului să nu se mărite afară, să iee om străin; ci cumnatul ei să intre la dânsa, și să și-o iee de femeie, și să împlinească către dânsa datoria de cumnat.
6 Și va fi, ca întâiu-născutul, pre care-l va naște, să urmeze în numele mortului său frate, ca să nu se șteargă numele lui din Israel.
7 Și dacă acestui om nu-i va plăceà ca să iee pre cumnata sa, ea, cumnata sa, să se suie în poartă la bătrâni, și să zică: Cumnatul meu nu voiește de a păstrà fratelui său numele în Israel; el nu voiește să împlinească cu mine datoria de cumnat;
8 Și bătrânii cetății sale să-l chieme și să vorbească lui; și dacă el va rămâneà statornic, și va zice: Nu-mi place ca să o iau.
9 Atuncia cumnata sa apropiindu-se de dânsul înnaintea ochilor bătrânilor, și scoțând încălțămintea sa din picior, să-l scuipe în față; și luând cuvântul, să zică: Așà să se facă bărbatului, care nu voiește să zidească casa fratelui său.
10 Și numele lui să se chieme în Israel: Casa celui descălțat.
11 Dacă doi bărbați se vor certà între sine, bărbat cu fratele său, și femeia unuia se va apropià, ca să scape pre bărbatul ei din mâna celui ce-l bate, și ea tinzându-și mâna sa, îl apucă de părțile sale rușinoase,
12 Atuncia mâna ei să i-o tai; ochiul tău să nu o cruțe.
13 Tu să nu aibi în sacul tău două feluri de pietri de cumpănă, mare și mică.
14 Și în casa ta să nu aibi două feluri de efă, mare și mică:
15 Peatră plină și dreaptă să aibi; și efă plină și dreaptă să aibi: ca zilele tale să fie multe în pământul, pre care Domnul Dumnezeul tău ți-l dă.
16 Că urîciune este Domnului Dumnezeului tău, tot cel ce face nedreptatea.
17 Adu-ți aminte de cele ce-ți făcù Amalek în cale, când ieșirăți din Egipt;
18 Cum te întîmpină el în cale, și ucise în coada oștirei tale pre toți cei slabi, cari erau dinapoia ta; când tu erai obosit și ostenit, și de Dumnezeu nu se temù.
19 Și va fi, când Domnul Dumnezeul tău, îți va fi dat repaus de toți neamicii tăi de jur împrejur, în pământul care Domnul Dumnezeul tău ți-l dă de moștenire, ca să-l stăpânești: tu să ștergi și amintirea lui Amalek de sub cer; să nu uiți!