1 Acestea sunt cuvintele legământului, pe care Domnul porunci lui Moisi a-l încheià cu fiii lui Israel în pământul Moabului: afară de legământul, ce el încheiă cu dânșii în Horeb.
2 Și Moisi chemă laolaltă tot Israelul, și zise lor: Voi ați văzut toate câte a făcut Domnul înaintea ochilor voștri, în pământul Egiptului cu Faraon și cu toți servii lui, și cu tot pământul lui:
3 Cercările cele mari, pre cari le-au văzut ochii tăi, acele semne și minuni mari.
4 Dară Domnul nu vă dădù inimă, ca să cunoașteți, nici ochi, ca să vedeți, nici urechi, ca să auziți, până în ziua de astăzi.
5 Și eu vă condusei patruzeci de ani prin pustiu; vestmintele voastre nu se învechiră pe voi, nici încălțămintele voastre nu se învechiră pe picioarele voastre.
6 Pâne n'ați mâncat, nici vin sau beutură îmbătătoare n'ați beut, ca să cunoașteți că eu Domnul sunt Dumnezeul vostru.
7 Și când venirăți la locul acesta, Sihon, regele Hesbonului, și Og, regele Basanului, ne ieșiră întru întâmpinare cu resbel, și noi îi băturăm.
8 Și luarăm pământul lor, și-l dădurăm de moștenire Rubeniților și Gadiților și la jumătate din seminția Manașiților.
9 Deci păziți cuvintele acestui legământ, și le faceți, pentru ca să prosperați, întru toate cele ce faceți.
10 Voi astăzi stați toți înaintea Domnului Dumnezeului vostru, capii semințiilor voastre, bătrânii voștri, și diregătorii voștri, toți bărbații lui Israel;
11 Copii voștri, femeile voastre, și străinul tău, care este în mijlocul taberei tale, dela tăietorul lemnelor tale, până la aducătorul apei tale:
12 Ca să intri în legământul Domnului Dumnezeului tău, și în jurământul său, pre care Domnul Dumnezeul tău îl încheiă cu tine astăzi:
13 Pentru ca el să te adeverească de popor al său, și el să-ți fie Dumnezeu, cum a făgăduit ție, și cum a jurat părinților tăi, lui Abraam, lui Isaac și lui Iacob.
14 Și cu acest legământ și acest jurământ, nu-l încheiu numai cu voi singuri,
15 Ci cu acela care astăzi este aicia stând cu noi înaintea Domnului Dumnezeului nostru, ca și cu acela care astăzi nu este aicia cu noi.
16 Că voi știți, cum am locuit noi în pământul Egiptului, și cum am trecut prin mijlocul națiunilor, prin cari voi ați trecut.
17 Și voi văzurăți uriciunile lor și idolii lor, lemn și peatră, argint și aur, cari erau la dânșii:
18 Ca nu cumva să fie între voi, careva bărbat sau femeie, neam sau seminție, a căruia inimă să se întoarcă astăzi dela Domnul Dumnezeul nostru; să meargă, ca să servească zeilor acestor națiuni; ca nu cumva să fie între voi vre-o rădăcină, care să producă venin sau pelin;
19 Ca să nu se întâmple, ca oare-cine chiar și auzind cuvintele acestui blestem cu jurământ, el să se lingușească în inima sa, zicând: Bine-mi este, deși eu umblu după rătăcirea inimei mele, și să adaugă astfel beția la sete.
20 Pre acela Domnul nu-l va iertà, ci încă mânia Domnului și pizma lui se vor înfierbântà asupra acelui bărbat, și vor venì peste dânsul toate blestemele câte sunt scrise în cartea aceasta, și va șterge Domnul numele lui de sub cer.
21 Și-l va deosebì Domnul spre nenorocire, între toate semințiile lui Israel, după toate blestemele legământului, cari sunt în această carte a legii.
22 Și următoarea generațiune, fiii voștri, cari se vor sculà după voi și străinii, cari vor venì din pământul depărtat, când vor vedeà plăgile pământului acestuia și boalele, cu cari Domnul l-a bătut:
23 Și că tot pământul lui nu va fi decât arsură de sulfură și de sărătură, încât nici se va puteà sămănà, nici va crește ceva, și nici va răsări într'însa ceva verdeață; asemenea surpărei dela Sodoma și Gomora, Adma și Seboim, pre cari le-a surpat Domnul întru mânia sa, și întru iuțeala urgiei sale:
24 Vor zice toate națiunile: Pentru ce a făcut Domnul astfel pământului acestuia? ce este această iuțime mare de mânie?
25 Și se va răspunde: Pentru că ei au părăsit legământul Domnului Dumnezeului părinților lor, care-l încheiase cu dânșii, când îi scoase din pământul Egiptului.
26 Și ei mergând serviră altor zei, și se plecară înaintea lor, la acei zei pre cari ei nu-i cunoscură, și pre cari el nu le-a împărțit.
27 Deaceea se aprinse mânia Domnului asupra acelui pământ, încât el aduse asupra lui toate blestemele cari sunt scrise într'această carte:
28 Și desrădăcină pre ei Domnul din pământul lor cu mânie, cu iuțime și cu mare urgie, și-i aruncă într'alt pământ, cum se vede astăzi.
29 Cele ascunse sunt pentru Domnul Dumnezeul nostru; iar cele descoperite sunt pentru noi și pentru fiii noștri în vecinicie; ca noi să facem toate cuvintele legei acesteia.