1 Ceriurilor, ascultați și eu voiu vorbì! Și pământule, ascultă cuvintele gurei mele!
2 Să curgă ca ploaia învățătura mea, să cadă ca roaua cuvântul meu, ca ploaia cea mărunță preste verdeață, ca ploaia mare preste iarba crescută.
3 Că eu invoc numele Domnului; dați mărirea Dumnezeului nostru.
4 El este stânca, lucrările lui sunt desăvârșite. Că toate căile cu dreptate sunt; Dumnezeu al adevărului, fără strâmbătate, el este just și drept.
5 Ei s'au corupt contra lui. Nu mai sunt fiii lui, ci ocara acelora. O generațiune perversă și îndărătnică.
6 Tu așà răsplătești Domnului, popor nebun și neînțelept? Au nu este el părintele tău, care te-a câștigat? Nu este el care te-a făcut și te-a întemeiat?
7 Adu-ți aminte de ideile cele de demult. Luați aminte la anii generațiunilor trecute. Întreabă pe părintele tău și el îți va spune, și pre bătrânii tăi și ei îți vor mărturisi.
8 Când cel prea înalt împărți națiunilor moștenirea, când deosebi el pre fiii omului unii de alții, el așeză hotare națiunilor, după numărul fiilor lui Israel.
9 Că partea Domnului fù poporul său, Iacob soartea moștenirei sale.
10 Aflatu-l-a în pământ deșert, în loc singuratic, plin de urlete și de sălbătăciune, el îl conjură, îl conduse, și-l apără ca lumina ochiului.
11 Precum vulturul mișcă cuibul, plutește preste puii săi, își întinde aripele sale; îi ia, îi poartă pe aripele lui;
12 Așà îl conduse Domnul singur, și nu fù cu dânsul zeu străin.
13 Trecutu-l-a preste înălțimile pământului, ca să mănânce fruptul câmpului, datu-i-a să curgă miere din piatră și oleiu din stâncă vârtoasă;
14 Unt de vaci, lapte de oi, din grăsimea meilor și a berbecilor născuți în Basan și a țapilor, cu grăsimea din rărunchii grâului; și băuși vinul, sângele strugurului.
15 Și Ieșurun se îngrășă, asvârli din picior: Te-ai îngrășat, te-ai îngroșat; te-ai lățit, și părăsi pre Dumnezeul care-l făcù, și desprețui stânca mântuirei sale.
16 Ei îl întărâtară la pizmă prinzei străini, prin urâciune îl mâniară.
17 Ei jertfiră demonilor și nedumnezeilor, zeilor, pre cari nu-i cunoscură, zeilor noi, de curând veniți, de cari părinții voștri nu s'au temut.
18 Stânca, care pre tine te-a născut, ai părăsit-o, și ai uitat de Dumnezeul care te-a format.
19 Și aceasta văzând Domnul și supărându-se, Lepădă cu indignare pre fiii săi și pre fetele sale;
20 Și zise: Ascunde-voiu fața mea dela dânșii, voiu vedeà ce va fi sfârșitul lor; că sunt generațiune perversă, Fii, întru care nu este încredere.
21 Ei pre mine mă întărâtară la pizmă prin nedumnezei, și mă mâniară prin deșertăciunile lor: Și eu îi voiu întărâtà la pizmă prin nepopor, Și-i voiu mânià prin o națiune nebună.
22 Că focul s'a aprins în mânia mea, și va arde până la cele mai adânci ale iaduului, și va mistuì pământul și fruptele lui, și va arde temeliile munților.
23 Voiu trimite asupră-i toate nenorocirile, și voiu aruncà în contra lor toate săgețile mele.
24 Ei după ce vor fi topiți de foame și stinși de friguri ferbinți și distrugere amară, voiu trimite asupră-le, și dinții fearelor, cu veninul târîtoarelor prin pulbere.
25 Pe din afară îi va răpì sabia, pe din lăuntru spaima, pre tînăr și pre fecioară, pre sugător, cu omul alb de bătrânețe.
26 Zisam: Ii voiu răpì, amintirea lor o voiu șterge dintre oameni;
27 De nu mă temeam de sfiderea neamicului, ca nu cumva neamicii lor, pre sine necunoscându-se, să zică: Mâna noastră cea înaltă, și nu Domnul a făcut toate acestea!
28 Că ei sunt națiune ce se pierde prin sfaturile sale, și nu este între dânșii înțelegere.
29 O! De ar fi fost înțelepți, și această să înțeleagă, de ar fi cugetat la viitorul lor!
30 Cum ar urmărì unul pre o mie, și doi ar fugărì zece mii, dacă stânca lor nu i-ar fi vândut pre ei, și Domnul nu i-ar fi trădat!
31 Că stânca lor nu este ca stânca noastră; despre aceasta neamicii noștri însuși să fie judecători;
32 Că viața lor este din viața Sodomei și din câmpia Gomorei; strugurii lor sunt struguri înveninați; bobițe amare.
33 Fiară de balaur este vinul lor și otravă crudă de aspide!
34 Au nu sunt acestea ascunse la mine, sigilate între tesaurele mele?
35 A mea este răsbunarea, și voiu răsplăti la timpul său. Piciorul lor va începe să alunece, aproape este ziua perderii lor, și cele ce au să li-se întâmple, vin cu iuțeală.
36 Că Domnul va judecà pre poporul său și de servii săi se va îndurà: când va vedeà că puterea lor a dispărut, și nu vor mai fi nici din cei închiși nici din cei liberi.
37 Și va zice: Unde sunt zeii lor, stânca, în care puseră încrederea lor
38 Cari grăsimea sacrificiilor lor o mâncau, vinul prinoaselor lor îl beau? Scoală-se, și să vă ajute, fie-vă loc de scăpare!
39 Vedeți acum, că eu, eu însumi, sunt, că nu este Dumnezeu afară de mine; eu omor și reînviez; eu rănesc și vindec, și nimenea nu scapă din mâna mea.
40 Că eu ridic spre cer mâna mea, și zic: Viu sunt în veci!
41 Când voiu ascuți fulgerul săbiei mele, și mâna mea o voiu pune pe judecată, voiu înturnà răsbunarea asupra dușmanilor mei, și celor ce mă uresc, voi răsplăti.
42 Îmbătă-voiu săgețile mele de sânge, și sabia mea le va mâncà carnea, sângele celor uciși și prinși, din capetele mai marilor neamicului.
43 Cântați de bucurie, neamurilor, voi poporul său, că el va răsbunà sângele servilor săi, și răsbunarea o va întoarce asupra neamicilor săi, și se va îndurà de pământul său și de poporul său.
44 Și Moisi venì, și toate cuvintele cântării acesteia le vorbì în urechile poporului, el și Iosua, fiul lui Nun.
45 Și sfârșind Moisi de a vorbì toate aceste cuvinte către tot Israelul
46 Zise către dânșii: Puneți-vă inima la toate cuvintele acestea, pre cari eu le mărturisesc vouă astăzi, pre cari voi să le porunciți fiilor voștri, ca ei să caute a face toate cuvintele legii acesteia.
47 Că acest cuvânt nu în deșert este pus vouă; el este viața voastră, și prin acest cuvânt vi-se vor prelungi zilele voastre în pământul, la care treceți Iordanul ca să-l stăpâniți.
48 Și Domnul vorbì lui Moisi tot în acea zi, zicând:
49 Suie-te pe muntele Abarim, muntele Nebo, care este în pământul Moabului, în dreptul Ierichonului; și te uită la pământul Canaan, ce-l dau de moștenire fiilor lui Israel.
50 Și să mori pe muntele care te sui, și să te adaugi la poporul tău, precum Aaron fratele tău a murit pe muntele Hor, și fù adaos la poporul său;
51 Pentru că ați păcătuit în contra mea, în mijlocul fiilor lui Israel, la apa certei, la Kadeș, în pustiul Zin; și nu m'ați sfințit în mijlocul fiilor lui Israel;
52 Că tu numai de departe vei vedeà pământul, și nu vei intrà acolo, în pământul pre care-l dau fiilor lui Israel.