Eterniseed

Deuteronomul 5

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 Și Moisi chemă tot Israelul, și-i zise: Ascultă, Israele, legile și judecățile, pre cari eu le vorbesc astăzi în auzul vostru, și să le învățați, și să căutați ale face.

2 Domnul Dumnezeul nostru, încheiă cu noi legământ pe Horeb:

3 Nu cu părinții noștri încheiă Domnul acest legământ, ci cu noi, cu noi aceștia aicia, cu noi cu toți, cari ne aflăm astăzi în vieață.

4 Față în față vorbi Domnul cu voi pe munte, din mijlocul focului:

5 (Stând eu în timpul acela între Domnul și între voi, ca să spun vouă cuvântul Domnului; că voi vă trămurăți de acel foc, și nu vă suirăți pe munte); și zise:

6 Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, care te-a scos din pământul Egiptului, din casa sclăviei;

7 Să nu aibi alți Dumnezei afară de mine.

8 Să nu-ți faci ție chip cioplit, nici altă asemănare din cele ce sunt în cer sus, sau pe pământ jos, sau în apă sub pământ;

9 Să nu te închini înaintea lor, nici să te închini lor; că eu Domnul Dumnezeul tău sunt Dumnezeu gelos, care păcatul părinților pedepsesc în fii până într'a treia și a patra generațiune celor ce mă urăsc;

10 Și care fac milă până într'a mia generațiune celor ce mă iubesc și păzesc poruncile mele.

11 Să nu iai numele Domnului Dumnezeului tău în deșert: că Domnul nu va lăsa nepedepsit pre cel ce va luà numele lui în deșert.

12 Păzește ziua sabatului, ca să o sfințești, cum ți-a poruncit Domnul Dumnezeul tău.

13 Șase zile vei lucrà, și-ți vei face toate lucrurile tale;

14 Iar ziua a șaptea sabat este Domnului Dumnezeului tău: nu vei face într'însa nici un lucru, nici tu, nici fiul tău, nici fica ta, nici servul tău, nici serva ta, nici boul tău, nici asinul tău, orice din vitele tale, nici străinul tău care locuește în lăuntru porților tale, ca să se odihnească servul tău și serva ta, ca și tine.

15 Și-ți adù aminte, că tu serv ai fost în pământul Egiptului, și Domnul Dumnezeul tău te-a scos pre tine de acolo cu mână tare și cu braț întins; pentru aceea ți-a poruncit Domnul Dumnezeul tău să păzești ziua sabatului.

16 Onorează pre părintele tău și pre muma ta, cum ți-a poruncit Domnul Dumnezeul tău, pentru ca zilele tale să fie multe, și ca să-ți fie bine în pământul, pre care-l dă ție Domnul Dumnezeul tău.

17 Să nu ucizi.

18 Să nu preacurvești.

19 Să nu furi.

20 Să nu mărturisești mărturie mincinoasă contra aproapelui tău.

21 Să nu poftești femeia aproapelui tău, nici să poftești casa aproapelui tău, nici țarina lui, nici servul lui, nici serva lui, nici boul lui, nici asinul lui, nici nimica din cele ce sunt ale aproapelui tău.

22 Aceste cuvinte le vorbi Domnul cătră toată adunarea voastră pe munte din mijlocul focului, din nor și din negură deasă, cu voce tare: și nimic n'a adaos; și le scrise pe două table de piatră, și le dădù mie.

23 Și auzind voi acea voce din mijlocul întunerecului, (că muntele ardeà în foc), venirăți către mine, toți capii semințiilor voastre, și bătrânii voștri.

24 Și ziserăți: Iată, Domnul Dumnezeul nostru ne arătă mărirea sa și mărimea sa, și vocea lui o auzirăm din mijlocul focului; astăzi am văzut că Dumnezeu vorbește cu omul, și el rămâne viu.

25 Și acum, pentru ce să murim? că acest foc mare tot ne mistuește: De vom mai auzì încă vocea Domnului Dumnezeului nostru, vom murì;

26 Căci care este ființa de carne, care să fi auzit vocea viului Dumnezeu din mijlocul focului vorbind, precum noi, și să fi rămas în vieață?

27 Apropiă-te tu, și ascultă toate câte zice Domnul Dumnezeul nostru, și vorbește tu nouă toate câte Domnul Dumnezeul nostru va zice ție, și noi vom auzì, și vom face.

28 Și auzind Domnul vocea cuvintelor voastre, când vorbirăți către mine, zise către mine Domnul: Auzit-am vocea cuvintelor acestui popor câte a vorbit către tine; ei câte le-au vorbit, toate bine le-au vorbit.

29 Oh! de ar fi, ca într'înșii să rămână totdeauna asemenea inimă, ca să se teamă de mine, și să păzească toate poruncile mele: ca să fie bine lor și fiilor lor în veci!

30 Mergi! spune lor: Întoarceți-vă la corturile voastre.

31 Și tu să rămâi aicia la mine, și eu îți voiu spune toate poruncile și legile și judecățile, în care să-i înveți, ca ei pre acelea să le facă în pământul, pre care vi-l dau spre stăpânire.

32 Luați dar aminte, ca să faceți așa, precum a poruncit Domnul Dumnezeul vostru: nu vă abateți dela dânsele nici la dreapta nici la stânga.

33 Și întru toate umblați pe calea aceea, care a poruncit Domnul Dumnezeul vostru: ca să trăiți, și să vă fie bine, și zilele voastre să fie multe pe pământul, pe care-l luați în stăpânire.

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.