1 Precum muștele moarte fac să se împutească și să dospească uleiul amestecătorului de mir; Așa face și o leacă de nebunie cu cel însemnat prin înțelepciune și onoare.
2 Inima înțeleptului stă de a dreapta sa, Dar inima nebunului de a stânga sa.
3 Chiar dacă cel nebun merge pe cale, îi lipsește mintea sa, Și spune tuturor, că este nebun.
4 De se va ridicà asupră-ți mânia domnitorului, Nu părăsì locul tău; Căci liniștea alină multe greșeli.
5 Este și acest lucru rău ce l-am văzut supt soare; Greșeala ieșind dela domnitor;
6 Nebunia pusă în locuri înalte, Și cei avuți șezând în locuri de jos;
7 Văzut-am sclavii pe cai, Și pre mai mari mergând pe jos ca sclavii.
8 Cel ce altuia sapă groapă, însuși va cădeà în ea, Și cel ce găurește zidul, șarpele îl va mușcà.
9 Cel ce rostogolește pietri, singur își va face dureri cu ele; Cel ce taie lemne, însuși se primejduește cu ele.
10 Ferul, de este tocit și nu se ascute tăișul său, Mai multă putere trebue să se pună, Deci înțelepciunea de folos este pentru o bună reușită.
11 Când mușcă șarpele, fiindcă nu s'a descântat, Atuncia descântătorul nu-i de nici un folos.
12 Cuvintele din gura înțeleptului mieroase și nurlii sunt, Iar buzele nebunului pre el însuși îl pierd:
13 Chiar începutul cuvintelor gurei sale este prostie, Iar sfârșitul cuvântării sale este o nebunie pierzătoare.
14 Nebunul spâne multe: Dar omul nu știe ce se va face: Căci cine-i poate spune ce se va face după aceea?
15 Pre nebuni ostenelele lor nu fac decât a-i osteni: Căci între ei unul măcar nu ştie drumul de mers în cetate.
16 Vai de tine, ţară! când regele tău este copil, Şi când mai marii tăi se îndoapă dimineaţa.
17 Ferice de tine, țară! când regele tău este fiu de neam ales. Și când mai marii tăi mănâncă la timpul cuvenit, Ca să
18 Prin multă lene se afundă clădirea, Şi din lenevirea mânilor plouă în casă.
19 Pentru petrecere se pregătesc mâncările, și vinul pre toți înveselește; Iar argintul este pentru toate.
20 Nici chiar în gândul tău nu vorbi de rău pre rege, Nici chiar în cămările tale de dormire nu vorbi de rău pre cel avut; Căci o pasăre a cerului va duce vocea ta, Şi o înaripată va spune aceasta.