1 Aruncă pânea ta pe suprafața apei, După multe zile o vei aflà iarăși.
2 Împarte-o în șapte, ba și în opt părți, Căci nu știi ce nenorocire va cădea preste pământ.
3 Când nourii s'au umplut, ei revarsă ploaia pe pământ. Și când cade arborele spre mează-zi sau spre mează-noapte, Încotro cade arborele, acolo rămâne.
4 Cel ce se uită la vânt, nu va semănà, Și cel ce căută la nouri, nu va secerà.
5 Cum nu știi care este calea vântului, Nici cum se fac oasele în mitra celei îngreunate, Așà nu știi lucrările lui Dumnezeu, care pre toate le-a făcut.
6 Dimineața seamănă-ți sămânța, Nici sara nu lăsà să se odihnească mânile tale; Căci nu știi, care va reuși, aceasta sau aceea, Sau dacă amândouă vor fi deopotrivă bune.
7 Dulce este lumina, Și plăcut este ochilor a vedeà soarele.
8 De ar trăi omul oricât de mulți ani, tot să se bucure de toate; Și să-și amintească zilele întunerecului, Cari multe vor fi; Totul ce are să vină, de- șertăciune va fi.
9 Bucură-te, tânăre, în copilăria ta, Și inima ta să se veselească în zilele tânăreței tale, Și umblă în căile inimei tale, Și în căutările ochilor tăi: Dar să știi că pentru toate acestea Dumnezeu te va duce la judecată.
10 Depărtează deci scârba din inima ta, Și înlăturează durerea din corpul tău; Căci și copilăria și tânărețele deșertăciuni sunt.