1 Dar adu-ți aminte de Făcătorul tău în zilele tânăreței tale;
2 Înainte de ce să vină zilele cele rele, Și să sosească anii, De cari ai să zici: Nu am plăcere de ei: Înainte de ce să se întunece soarele și lumina, Și luna și stelele, Și de ce să se întoarne nourii îndată după ploaie.
3 Înainte de ce păzitorii casei (mânele) să tremure, Și să se încovoaie cele tari (picioarele), Și înainte de ce cei ce macină (dinții) să înceteze, fiindcă s'au împuținat, Și înainte de ce cei caută prin ferestre (ochii) să se întunece.
4 Și înainte de ce ușile (buzele) de din afară să se închidă, Când vocea măcinătorilor slăbește, Și se ridică la vocea unei păseri; Și se pleacă toate ficele cântărei (sunetele);
5 Și înainte de ce să-ți fie teamă de orice înălțime, Și să te spăimânți pe cale. Înainte de a-ți înflori migdalul cu peri albi, Și să ți-se facă supărătoare locusta; Și înainte de ce să-ți treacă poftele; Căci omul pășește spre casa sa vecinică, Și bocitorii îl înconjoară afară.
6 Înainte de ce să se rupă funia de argint, Și să se sfărâme vasul de aur; Și ulciorul să se strice la fântână, Și roata puțului să se sfărâme;
7 Și să se întoarcă această pulbere în pământ, precum a fost, Și sufletul să se întoarne înapoi la Dumnezeu, care l-a dat.
8 Deșertăciunea deșertăciunilor, zice eccleziastul, toate sunt deșertăciuni!
9 Și afară de aceasta, eccleziastul fiind înțelept, mai învăță pre popor știință, cercetă și căută, și făcu proverbe multe.
10 Eccleziastul căută să găsească cuvinte plăcute, și ceeace s'a scris erà adevărat: cuvintele adevărului.
11 Cuvintele înțelepților sunt niște ghimpi, și ca niște piroane înfipte. Ele au fost date de un învățător pentru oamenii adunărei.
12 Și afară de aceasta, fiule, păzește-te; facerea multor cărți nu are sfârșit, și prea multă cetire este obosire corpului.
13 Să ascultăm sfârșitul a tot lucrul: Teme-te de Dumnezeu și păzește poruncile lui! căci aceasta este toată datoria omului.
14 Căci toată fapta o va aduce Dumnezeu înainteea judecății, cu toate cele ascunse, fie bune sau rele.