Eterniseed

Eclesiastul 2

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 Zis-am în inima mea: Haide! să te încerc cu bucurie; deci gustă bi-nele; și iată și aceasta tot deșertăciune este.

2 Zis-am râsului: Ești nebun! și bucuriei: Ce folosești?

3 Cugetat-am în inima mea cu vin să deprind corpul meu, și totuși inima mea să se dedeà la înțelepciune, și să înțeleg nebunia, până voiu vedeà ce este mai bun pentru fiii oamenilor dintre toate câte fac supt cer în toate zilele vieții lor.

4 Făcutu-mi-am lucruri mari: ziditu-mi-am palaturi; săditu-mi-am vii;

5 Făcutu-mi-am grădini și raiuri; și săditu-mi-am într'însele tot felul de pomi roditori:

6 Făcutu-mi-am iazuri de apă, să adap din ele pădurea de pomi;

7 Cumpăratu-mi-am servi și serve; și avut-am o turmă de vite mari și mici, mai numeroasă decât toți cei ce au fost înainte de mine în Ierusalim;

8 Adunatu-mi-am și argint și aur și tezaurele cele scumpe ale regilor și ale provincielor; ținutu-mi-am cântăreți și cântărețe, și desfătările fiilor oamenilor: femei multe.

9 Astfel fost-am mai mare și mai avut decât toți cei ce au fost înainte de mine în Ierusalim; și înțelepciunea mea cu mine a rămas.

10 Și toate cele ce ochii mei au cerut, nu le-am îndepărtat dela ei; n'am oprit inima mea dela nici o mulțumire; căci inima mea s'a bucurat din toată truda mea, și aceasta a fost toată partea mea din toată truda mea.

11 Și apoi privit-am la toate lucrurile, pre cari le-au lucrat mânile mele, și la truda mea, cu care m'am trudit, ca să le fac: și iată toate erau deșertăciune și vânare de vânt; și în ele n'am găsit nici un folos supt soare.

12 Întorsu-m'am deci să privesc înțelepciunea și nebunia și prostia: căci ce poate face acela, care va urmà pre rege? cele ce s'au mai făcut.

13 Și văzut-am, că înțelepciunea cu atâta mai de folos este decât nebunia, pecât lumina este mai de folos decât întunerecul. 14 j

14 Înțeleptul în capul său are ochii săi, dar nebunul umblă în întunerec; dar iarăși am cunoscut, că kaceeași întâmplare se întâmplă la toți.

15 Și zis-am în inima mea: Ci, întâmplă-mi-se-va tocmai ca și celui nebun? Deci pentru ca să fiu mai înțelept? Atuncia zis-am în inima mea: Și aceasta este deșertăciune.

16 Căci nu este aducere-aminte de cel înțelept, cum nu este nici de cel nebun în veci; căci toate cele din trecut se vor uità în zilele ce vor venì. Și înțeleptul moare întocmai ca și cel nebun!

17 Deaceea urît-am vieața; căci mi-s'a făcut desgust de tot ce se face supt soare; căci toate sunt deșertăciune și vânare de vânt.

18 Și urît-am toate trudele mele, cu cari m'am trudit supt soare; fiindcă ltrebue să le las celui ce va fi după mine.

19 Și cine poate ști, de va fi înțelept sau nebun? Totuși el va stăpânì tot lucrul meu, cu care m'am trudit și cu care m'am înțelepțit supt soare; deci și aceasta este o deșertăciune.

20 Și ajuns-am în atâta, că inima mea a pierdut tot curagiul pentru tot lucrul meu, cu care m'am trudit supt soare.

21 Căci sunt oameni, cari au lucrat cu înțelepciune, cu știință și cu iscusință, și cari totuși au lăsat totul celor ce n'au lucrat, ca să fie partea lor; deci și aceasta este o deșertăciune și un rău mare.

22 mCăci ce are omul din toată truda sa și din poftele inimei sale, cu care s'a trudit supt soare?

23 Căci toate zilele lui nu sunt decât ndurere, și ostenelele lui decât scârbă; nici noaptea inima lui nu are liniște; deci și aceasta este o deșertăciune.

24 Nu stă în puterea omului să mânânce și să beà, și să-și bucure inima de lucrul său. Și văzut-am, că și aceasta vine dela mâna lui Dumnezeu.

25 Căci cine a mâncat și s'a desfătat mai mult decât mine?

26 Căci el dă celui bun înaintea sa înțelepciune, știință și bucurie; dar celui păcătos îi lasă osteneala d'a strânge și a adunà, ca să dea celui bun înaintea lui Dumnezeu; deci și aceasta este o deșertăciune și vânare de vânt.

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.