Eterniseed

Eclesiastul 3

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 Toate au timpul lor, și apentru tot lucrul supt cer este timp:

2 Timp este de a se naște, și btimp de a murì. Timp de a sădì, și timp de a smulge cele sădite;

3 Timp de a ucide, și timp de a vindecà. Timp de a surpà, și timp de a zidì;

4 Timp de a plânge, și ctimp de a râde; Timp de a jelì, și timp de a jucà;

5 Timp de a aruncà pietri, și timp de a culege pietri; Timp de a îmbrățișà, și timp de a se depărtà de îmbrățișare;

6 Timp de a câștigà, și timp de a pierde; dTimp de a țineà, și timp de a lapădà;

7 Timp de a rupe, și timp de a coase; Timp de a tăceà, și timp de a vorbì;

8 Timp de a iubì, și timp de aeurì; Timp de resbel, și timp de pace.

9 fCe folos are cel ce lucrează de lucrul cu care se ostenește?

10 gVăzut-am munca, pre care a dat-o Dumnezeu fiilor oamenilor, ca să se chinuească cu ea.

11 Pe toate făcutu-le-a frumoase la timpul lor; și pus-a înțelegerea în inima lor, hfără ca omul să poată înțelege, din început până în sfârșit, lucrul, pre care l-a făcut Dumnezeu.

12 iCunoscut-am, că într'aceste nimic nu este bun, decât a se bucurà și de a se veselì în vieața lor.

13 Și chiar ja mâncà și a beà și a gustà tot omul din bunurile ostenelelor sale, încă și aceasta este un dar dela Dumnezeu.

14 Știu bine, că tot ce face Dumnezeu, se face pentru totdeauna; knimic nu se poate adăugì la aceasta, și nimic nu i-se poate luà; și Dumnezeu face aceasta, ca omul să se teamă de el.

15 lCeeace este, a fost încă; și ceeace va fi, a fost de demult; și Dumnezeu recheamă trecutul.

16 Și mai văzut-am supt soare, că în locul de judecată, tocmai acolo erà nedreptate; în locul, unde trebuià să se facă dreptate, tocmai acolo erà nedreptate.

17 Și zis-am în inima mea: „ Dumnezeu va judecà pre cel drept și pre cel nelegiuit; căci este timp pentru tot lucrul, și el ia seamă la toată fapta.

18 Asupra vorbei fiilor oamenilor, că Dumnezeu mai deosebit decât toate i-a făcut, gândit-am în inima mea, și văzut-am, că ei între ei ca vitele sunt.

19 Căci soarta fiilor oamenilor este ca și soarta vitelor: a amândurora tot aceeași soartă este: cum unul moare, așa moare și celalalt: un suflet au toți; și nimic mai mult n'are omul decât vita; căci și unul și altul deșertăciune sunt.

20 Toți la acelaș loc se duc: toți sunt din pulbere, și toți se întorc la pulbere.

21 Cine știe, dacă sufletul fiilor oamenilor se sue în sus, și dacă sufletul vitelor se pogoară în jos la pământ?

22 Deaceea văzut-am, că nimic nu este mai bun, decât ca omul să se bucure de lucrurile sale; căci cine-l poate aduce la aceea, ca să se bucure de cele, ce vor fi în urma lui?

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.