1 Mai bun este un nume bun decât oleiul prețios, Și ziua morții decât ziua nașterei.
2 Mai bine este a merge în case de jale decât a merge în case de ospețe; Căci aceea este sfârșitul fiecărui om, Și tot muritorul se gândește la el.
3 Mai bună este mâhnirea decât râsul, Căci prin mâhnirea feței inima mai bună se face.
4 Inima înțeleptului este în casă de jale, Iar inima celui nebun în casă de veselie.
5 Mai bine este a ascultă mustrarea înțeleptului, Decât a ascultă cântarea celor nebuni.
6 Căci ca fâșiitul spinilor supt căldare, Așà este și râsul nebunului: și aceasta este o deșertăciune.
7 Apăsarea chiar și pre înțelept îl scoate din minte Și mituirea strică inima.
8 Mai bun este sfârșitul unui lucru, decât începutul său. Mai bun este cel cu suflet răbdător, decât cel cu suflet îngâmfat.
9 Nu te grăbì să te mânii în sufletul tău, Căci mânia numai în sânul nebunilor se odihnește.
10 Nu zice: „Oare cum se face aceasta, că zilele trecute mai bune erau decât cele de acum?“ Căci nu cu înțelepciune întrebi de una ca aceasta.
11 Bună este înțelepciunea la un loc cu moștenirea, Și cei ce văd soarele se folosesc de ele.
12 Căci de adăpost este înțelepciunea, de adăpost sunt banii; Totuși folosul științei este: că înțelepciunea păstrează vieața celor ce o au.
13 Privește lucrul lui Dumnezeu! Cine poate îndreptà ceea ce a strâmbat el?
14 Fii vesel în ziua fericirei, Și păzește-te în ziua nenorocirei; Căci Dumnezeu a pus-o față cu cealaltă, Ca omul să nu afle nimic de zis în urma ei.
15 Toate le-am văzut în zilele deșertăciunei mele: găsescu-se oameni drepți, ce pier cu toată dreptatea lor; și sunt nelegiuiți, ce trăesc mai mult în răutatea lor.
16 Nu fii prea drept, și nu te face prea înțelept! pentru ce să te pierzi însuți?
17 Nu fii prea rău, și nu fii nebun! pentru ce să mori înainte de timpul tău?
18 Bine este să te ții de aceasta, și să nu îngrijești de aceea; căci cel ce se teme de Dumnezeu din toate scapă.
19 Înțelepciunea dă înțeleptului mai multă tărie decât zece domni puternici.
20 Nici un om nu este pe pământ atât de drept, încât să facă numai binele și să nu greșească.
21 Nu luà seamă la toată vorba ce se vorbește, ca să nu auzi, că servul tău te blestemă;
22 Căci inima ta știe, că și tu ai blestemat de multe ori pre alții.
23 Toate acestea cercatu-le-am cu înțelepciune, și am zis: Mă voiu înțelepți! Dar aceasta departe erà de mine:
24 Departe a rămas ceeace departe erà, și adânc ceeace adânc erà, cine le poate găsì?
25 Îndreptatu-m'am pre mine și inima mea întru a cunoaște și a cercetà, și a căutà înțelepciunea și mintea, și a cunoaște răutatea nebuniei și prostia necuminției.
26 Și aflat-am mai amară decât moartea pre femeie; laț este ea, și o rețea inima ei, și cătușe mânile ei; cel ce este bun înaintea lui Dumnezeu, acela va scăpà de dânsa; iar păcătosul va fi prins de ea.
27 Iată, aflat-am aceasta, zice eccleziastul, cercetând toate una după alta, ca să aflu socoteala lor:
28 Ceeace caută inima mea, dar n'a aflat, este aceasta: un bărbat dintr'o mie am aflat: dar o femeie din toate aceste n'am aflat.
29 Iată, numai aceasta am aflat: că Dumnezeu a făcut pre om fără prihană, dar ei caută tot felul de uneltiri.