1 Cine este ca cel înțelept? și cine pricepe înțelesul unui lucru? Înțelepciunea omului face să strălucească fața sa: și asprimea feței sale se schimbă înainte-i.
2 Păzește, zicu-ți, cuvântul regelui, și cuvântul jurământului lui Dumnezeu.
3 Nu te grăbì de a te depărtà dela fața lui; nu întră în punere de rele la cale; căci toate câte le voiește, le face;
4 Că puternic este cuvântul regelui, și cine-i va zice: Ce faci?
5 Cel ce păzește porunca, nici un rău nu va suferì; și inima celui înțelept știe timpul și chipul său.
6 Căci tot lucrul își are timpul său și chipul său; căci nefericirea omului este mare preste el.
7 Căci nu știe cecace se va întâmplà, și cum se va întâmplà, cine-i va spune?
8 Precum un om nu este stăpân pe vânt, și nu poate oprì vântul; și precum nimenea nu este stăpân pe ziua morții, și precum nici o scăpare nu este în resbel; așa nici răutatea nu va scăpà pre cei ce o fac.
9 Toate acestea văzutu-le-am, și îndreptatu-mi-am inima mea la tot lucrul, ce se face supt soare; este un timp, când un om stăpânește pre altul spre nenorocirea sa însăși.
10 Și mai văzut-am pre cei nelegiuiți îmmormântați și veniți la mărire, iar pre cei ce lucrară drept văzutu-i-am depărtați dela locul sfânt și uitați în cetate; și aceasta este o deșertăciune.
11 Fiindcă hotărîrea pentru fapta rea nu se îndeplinește pe dată, de aceea inima fiilor oamenilor este plină de facere de rele.
12 Facă păcătosul chiar de o sută de ori rău, și rabde-l ori cât de îndelung va vor Dumnezeu; dar totuși știu, că acelora va fi bine, cărora li-e teamă de Dumnezeu și au frică de dânsul;
13 Dar bine nu va fi celui nelegiuit, și zilele nu i-se vor prelungi; ci va pierì ca o umbră, pentru că nu s'a temut de Dumnezeu.
14 Mai este o deșertăciune ce se întâmplă pe pământ: că sunt drepți, cărora li-se întâmplă după faptele celor nelegiuiți; și sunt nelegiuiți, cărora li-se întâmplă după faptele celor drepți; deci zis-am, că și aceasta este o deșertăciune.
15 Atuncia lăudat-am bucuria; că nimic mai bun are omul supt soare decât a mâncà, și a beà și a se bucurà; da, acestea îl însoțesc în ostenelele lui în zilele vieții sale, câte i-le-a dat Dumnezeu supt soare.
16 Când mi-am îndreptat inima mea, ca să cunosc înțelepciunea, și să văd lucrurile ce se fac pe pământ: (căci sunt unii ce nu văd somn în ochii lor nici ziua nici noaptea);
17 Atuncia văzut-am tot lucrul lui Dumnezeu, că omul nu poate aflà lucrurile ce se fac supt soare; căci deși s'ar ostenì omul să le caute, dar totuși nu le va aflà; și chiar de va zice cel înțelept, că le știe, totuși nu le poate aflà.