1 Da, pusu-mi-am în inimă toate acestea, ca să cercetez toate acestea: cum drepții și înțelepții și faptele lor sunt în mâna lui Dumnezeu: nici iubirea, nici ura omul nu le știe; toate au fost hotărîte înainte de ei.
2 Și unul și altul tot o soartă au; o soartă are cel drept ca și cel nelegiuit; cel bun și cel curat, ca și cel necurat; cel ce jertfește, ca și cel ce nu jertfește nici odată; cel bun, ca și cel păcătos; cel ce jură, ca și cel ce se teme de jurământ.
3 Da, este și aceasta un rău pe lângă toate celelalte ce se fac supt soare, că toți tot o soartă au; pentru aceea și inima fiilor oamenilor este plină de rele, și nebunia este în inima lor în viața lor, și apoi se duc la cei morți.
4 Au face-se vr'o scutire dela aceasta cuiva? Pentru toți cei ce trăiesc este o speranță; și un câne viu este mai bun decât un leu mort.
5 Cei ce trăiesc, cel puțin știu, că vor muri; dar cei morți nu știu nimic, și nu au nici o răsplătire; căci chiar și amintirea lor se uită.
6 Și iubirea lor, și ura lor, și zelul lor, acum a pierit; și ei nu mai au parte, pentru totdeauna, din toate câte se fac supt soare.
7 Du-te deci, mănâncă în bucurie pânea ta, și beà cu inimă veselă vinul tău, căci Dumnezeu are plăcere de lucrările tale de demult.
8 Totdeauna vestmintele tale să fie albe, și pe capul tău să nu lipsească uleiul.
9 Gustă viața cu femeia ce o iubești, în toate zilele vieții tale celei deșerte, pre care ți-le-a dat supt soare în zilele deșertăciunei tale; căci aceasta este partea ta în viață și în ostenelele tale, cu care te ostenești supt soare.
10 Toate câte-ți sunt la îndemână, fă-le cu toată puterea ta; căci nu este nici lucru, nici minte, nici știință, nici înțelepciune în mormânt, unde te duci.
11 Văzut-am încă supt soare, că nu a celor iuți este alergarea, nu a puternicilor resbelul, nu a înțelepților pânea, și nu a celor cuminte avuția, și nu a celor înțelegători harul; ci pre toți îi află timpul și întâmplarea.
12 Căci nici omul nu-și cunoaște timpul său; cum se prind peștii în mreajă, cum se prind pasările în laț, așa se prind fiii omului în ora cea rea, când vine fără de știre asupră-le.
13 Văzut-am și această înțelepciune supt soare, și mare mi-a părut:
14 Erà o cetate mică, și în ea puțini oameni; și venì asupră-i un rege mare, și a înconjurat-o, și a ridicat asupră-i valuri mari.
15 Dar s'a găsit în ea un om sărac, însă înțelept; și acesta scăpă cetatea cu înțelepciunea sa, deși nimenea nu gândise la acest om sărac.
16 Zis-am atuncia: Mai bună este înțelepciunea decât tăria; chiar de ar fi desprețuită înțelepciunea celui sărman, și ar rămâneà neascultate cuvintele lui.
17 Mai bune sunt cuvintele înțelepților ce se ascultă în tăcere, Decât strigătul celui mai mare între nebuni.
18 Mai bună este înțelepciunea, decât armele resbelului; Dar un singur păcătos multe bunuri strică.