1 Deci vă îndemn eu legatul în Domnul ca să umblați după cum se cuvine chemării cu care ați fost chemați,
2 Cu toată smerenia și blândețea, cu îndelungă răbdare, îngăduindu-vă unii pe alții în iubire,
3 Silindu-vă să păstrați unirea duhului în legătura păcii;
4 Un singur corp este și un singur duh, după cum și chemați ați fost printr'o singură nădejde a chemării voastre;
5 Un singur Domn, o singură credință, un singur botez;
6 Un singur Dumnezeu și Tată al tutulor, care este preste toți și prin toți și întru toți.
7 Iar fiecăruia dintre noi i-s'a dat darul după măsura dăruirii lui Hristos.
8 Deaceea zice: „Suindu-se la înălțime aduse robi robime, dete daruri oamenilor“.
9 Iar „s'a suit“ ce este fără numai că s'a și pogorât în părțile mai jos decât pământul?
10 Cel care s'a pogorât este însuși și care s'a suit mai presus de toate cerurile, ca să umple toate.
11 Și el însuși dete pe unii apostoli, pe alții profeți, pe alții binevestitori, pe alții păstori și învățători,
12 Spre întregirea sfinților, pentru lucru de slujire, pentru clădire a corpului lui Hristos,
13 Până când toți vom fi ajuns la unirea credinței și a cunoștinței lămurite a Fiului lui Dumnezeu, la bărbat desăvârșit, la măsură de vârstă a împliniturei lui Hristos,
14 Ca să nu mai fim nevârstnici, aruncați fiind de valuri și duși încoace și încolo de orice vânt al învățăturii prin înșelăciunea oamenilor, prin viclenie spre uneltirea rătăcirii,
15 Ci vorbind adevărul în iubire, să creștem în toate în privința lui, care este capul, Hristos,
16 Din care tot corpul bine împreunat și împreună bine pus fiind săvârșește, prin orice simțire a dării, creșterea corpului, potrivit unei lucrări în măsură a fiecărei părți, spre clădirea lui însuși în iubire.
17 Deci aceasta zic și încredințez în Domnul, ca voi să nu mai umblați după cum umblă și neamurile în deșertăciune a minții lor,
18 Întunecați fiind ei în gândul lor, înstreinați de viața lui Dumnezeu, prin neștiința ce este într'înșii, prin învârtoșarea inimii lor,
19 Ca unii care lipsiți fiind de simțire s'au dat pe sine însuși desfrânării, spre lucru de orice necurățenie, în pornire la orice fel de înavuțire.
20 Dar voi n'ați învățat astfel pe Hristos,
21 Dacă într'adevăr l-ați auzit și ați fost învățați într'însul după cum este adevăr în Iisus.
22 Ca voi să lepădați dela sine-vă față cu purtarea de mai nainte pe omul cel vechiu, care este pierdut potrivit poftelor înșelăciunii,
23 Să fiți dar înoiți în duhul minții voastre,
24 Și să vă îmbrăcați în omul cel nou, care este făcut după chipul lui Dumnezeu în dreptate și sfințenie a adevărului.
25 Deaceea lepădând dela voi minciuna, „vorbiți adevărul fiecare cu aproapele său,“ pentru că suntem membre unii ai altora.
26 „Mâniați-vă și nu păcătuiți;“ soarele nu apuie peste întărâtarea voastră,
27 Nici nu dați loc diavolului.
28 Furul nu mai fure, ci mai vârtos muncească lucrând cu mânile sale binele, ca să aibă să dea celui care are trebuință.
29 Orice cuvânt rău nu iasă din gura voastră, ci dacă este vreunul bun la clădirea trebuinței, ca să dea un dar celor care ascultă.
30 Și nu întristați pe al lui Dumnezeu duh sfânt, în care ați fost pecetluiți pentru zi de răscumpărare.
31 Orice amărăciune și aprindere și mânie și strigare și defăimare înlăturată fie dela voi împreună cu orice răutate.
32 Faceți-vă dar buni unii către alții, miloși, iertători unii altora după cum și Dumnezeu v'a iertat în Hristos.