1 Și așa veniră regele și Haman, să ospăteze cu regina Estera.
2 Și zis-a regele către Estera și a doua zi la băutura de vin: Care este rugăciunea ta, regină Esteră? cere! și ți-se va da; și care este cererea ta? cere și până la jumătatea regatului, și se va face.
3 Atuncia răspunse regina Estera, și zise: De-am aflat har înaintea ta, o rege, și de ya plăceà regelui, să mi-se deà vieața mea la rugăciunea mea, și poporul meu la cererea mea;
4 Căci suntem vânduți, eu și poporul meu, spre nimicire, ucidere și pierdere. Dar de-am fi fost vânduți numai ca sclavi sau sclave, aș fi tăcut, cu toate că neamicul n'ar puteà răsplăti regelui perderea ce ar venì din aceasta.
5 Atuncia răspuns-a regele Ahasver, și zis-a către Estera, regina: Cine este el, și unde este acela, care s'a sumețit să facă aceasta?
6 Și Estera zise: Apăsătorul și neamicul este acest înreutățit Haman. Atuncia se înspăimântă Haman înintea regelui și a reginei.
7 Și sculându-se regele dela băutura de vin în urgia sa, se duse în grădina palatului; iar Haman stătù, ca să ceară vieața sa dela regina Estera; căci a văzut, că regele erà hotărât a-l pierde.
8 Și întorcându-se regele din grădina palatului în camera ospățului, iacă, Haman erà aruncat pe patul, pe care ședeà Estera. Și zis-a regele: Cum, caută chiar a sili și pe regina în fața mea, în casa mea? Și cum ieși vorba din gura regelui, îi și acoperiră fața.
9 Și zise Harbona, unul dintre eunuchi, înaintea regelui: Iacă, și o spânzurătoare înaltă de cincizeci de coți, pre care Haman a făcut-o pentru Mordacheu, care a vorbit spre binele regelui, este în casa lui Haman! Și regele zise: Spânzurați-l pe ea.
10 Deci spânzurară pre Haman la spânzurătoarea, ce o pregătise pentru Mordacheu. Și așa se liniști mânia regelui.