1 Acestea sunt numele fiilor lui Israel, cari întrară cu Iacob în Egipt, fiecare venì cu casa sa:
2 Ruben, Simeon, Levi și Iuda;
3 Issachar, Zabulon, și Beniamin;
4 Dan, și Neftali, Gad și Asser.
5 Și toate sufletele născute din coapsele lui Iacob erau șaptezeci de suflete, cu Iosif împreună care și erà în Egipt.
6 Și Iosif murì, și toți frații săi, și toată acea generațiune.
7 Și fiii lui Israel se îmmulțiră foarte, și ei crescură și se împuterniciră foarte-foarte, și țara se umpluse de dânșii.
8 Și se sculă un rege nou în Egipt, care nu cunoșteà pre Iosif;
9 Acesta zise poporului său: Iată poporul fiilor lui Israel este mai numeros și mai tare decât noi:
10 Haideți dară, să lucrăm înțeleptește cu dânsul, ca el să nu se îmmulțească, și când s'ar întâmplà resbel, să se unească și el cu inamicii noștri, și să se lupte contra noastră, și să iese din țară.
11 Deci puseră preste dânșii prefecți, ca să-i apese cu munci grele. Și poporul zidì lui Faraon cetăți de proviziuni: Pitom și Raamzes.
12 Și cu cât mai mult îi apăsă, ei cu atât mai mult se îmmulțiau și se întindeau; și Egiptenii, se îngroziau de fiii lui Israel.
13 Și Egiptenii siliau cu asprime pre fiii lui Israel să muncească.
14 Astfel ei le amărîră viața prin munci grele la lut și la cărămizi și la toată munca depe câmp; și toată munca care au muncit erà cu asprime.
15 Și regele Egiptului zise și moașelor ebreice, dintre care una se chemà Șifra, și cealaltă Pua,
16 Și zise: Voi, când moșiți la femeile ebreice, și le vedeți în scaunul de naștere, de va fi băiat, să-l omorîți; iar de va fi fată, să trăească.
17 Dară moașele, temându-se de Dumnezeu, nu făcură după cum le zise lor regele Egiptului; ci ele lăsară pre băieți să trăească.
18 Atunci regele Egiptului chemă pre moașe, și le zise: Pentru ce ați făcut aceasta, de ați lăsat băieți în viață.
19 Și moașele răspunderă lui Faraon: Femeile ebreice nu sunt ca celea ale Egiptenilor; că sunt tari, și nase mai înainte dece vin moașele la dânsele.
20 Și Dumnezeu făcù bine moașelor; și poporul se îmmulțì și se împuternicì foarte.
21 Și fiindcă moașele se temură de Dumnezeu, familiile poporului se făcură mari.
22 Și Faraon poruncì la tot poporul său, zicând: Pre tot băiatul ce se va naște, să-l aruncați în râu, și toată fata lăsați-o să trăească.