Eterniseed

Exodul 10

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 Și Domnul, zise lui Moisi: Întră la Faraon, că eu am învârtoșat inima lui și inima servilor lui, pentru ca să fac între dânșii aceste semne ale mele:

2 Și pentru ca tu să spui în urechile fiului tău și ale fiului fiului tău, cele ce am făcut eu în Egipt, și semnele mele, care le-am făcut în mijlocul lor, și să cunoașteți că eu sunt Dumnezeu.

3 Moisi dară și Aaron intrară la Faraon, și-i zise: Așà zice Domnul, Dumnezeul Ebreilor: Până când nu vei voi tu de a te umili înaintea mea?

4 Lasă poporul meu să meargă, ca să servească mie: Că dacă nu vei voi de a lăsà poporul meu, iată eu mâne voiu trimite locuste în cuprinsul tău:

5 Și vor acoperi toată fața pământului, așa că pământul nu se va vedeà: și vor mâncà toată rămășița ce a scăpat și ce va rămas de grindină: și vor mâncà și toți arborii ce vă înverzesc pe câmp:

6 Și vor umpleà casele tale, și casele tuturor servilor tăi, și casele tuturor Egiptenilor, ceeace n'au văzut părinții tăi, nici părinții părinților tăi, de când sunt pe pământ până în ziua de astăzi. Și întorcându-se se duse dela Faraon.

7 Și servii lui Faraon ziseră lui: Până când va fi nouă cursă acest om? Lasă pre oameni să meargă și să servească Dumnezeului lor. Au nu vezi tu încă, că Egiptul este perdut?

8 Și ei întoarseră pre Moisi și pre Aaron la Faraon, care le zise lor: Duceți-vă și serviți Dumnezeului vostru! dară cine sunt acei cari vor să meargă?

9 Și Moisi răspunse: Noi vom merge cu tinerii noștri și cu bătrânii noștri, cu feciorii noștri, și cu fetele noastre, cu turmele noastre și cu cirezile noastre; că sărbătoare avem a serbà lui Dumnezeu.

10 Și el le zise: Așa să fie Dumnezeu cu voi, precum vă voiu lăsà eu pre voi și pre copiii voștri! Vedeți că cuget rău aveți.

11 Nu așa: ci mergeți voi bărbații, și serviți lui Dumnezeu, că aceasta ați și cerut. Și-i goniră pre ei afară dela Faraon.

12 Și Domnul zise lui Moisi: Întinde-ți mâna ta spre pământul Egiptului pentru locuste, ca să vină peste pământul Egiptului, și să mănânce toată iarba pământului, tot ce a mai rămas de grindină.

13 Și Moisi își întinse toiagul său spre pământul Egiptului; și Domnul aduse preste pământ un vânt de răsărit toată ziua aceea și toată noaptea; și dimineață acel vânt de răsărit aduse locustele.

14 Și locustele veniră preste tot pământul Egiptului, și se așezară în tot ținutul Egiptului în așa mare mulțime, încât înaintea lor nici odată n'au mai fost atâtea, și nici după acestea vor mai fi atâtea;

15 Că ele acoperiră privirea a tot pământul, și pământul s'a întunecat, și ele mâncară toată iarba pământului, și toate fructele pomilor, pre care grindina le mai lăsase: Nu rămase nimica verdeață pe lemne, nici în iarba câmpului, în tot pământul Egiptului.

16 Și Faraon chemă curând pre Moisi și pre Aaron, și le zise: Păcătui-am Domnului Dumnezeului vostru și vouă.

17 Iar acum, rogu-te, iartă-mi păcatul meu numai astădată; și vă rugați Dumnezeului vostru, ca el să depărteze dela mine numai moartea aceasta.

18 El dară ieși dela Faraon, și se rugă lui Dumnezeu.

19 Și Domnul aduse un vânt de apus puternic foarte, care rădică locustele, și le aruncă în Marea-Roșie; și nici o locustă nu mai rămase în tot cuprinsul Egiptului.

20 Dară Domnul învârtoșă inima lui Faraon, și el nu lăsă pre fiii lui Israel.

21 Atunci zise Domnul lui Moisi: Întinde-ți mâna ta spre cer, și se va face întunerec preste tot pământul Egiptului, încât întunerecul se va puteà pipăi.

22 Și Moisi întinse mâna sa spre cer, și se făcu întunerec foarte mare preste tot pământul Egiptului, trei zile.

23 Nu se vedeà unul pre altul, și nimenea nu se sculà din locul său trei zile; dară toți fiii lui Israel aveau lumină în locuințele lor.

24 Atunci Faraon chemă pre Moisi, și-i zise: Mergeți, serviți lui Dumnezeu; numai turmele și cirezile voastre vor rămâneà; chiar și pruncii voștri se pot duce cu voi.

25 Și Moisi răspunse: Tu vei da nouă și sacrificiile și olocaustele, ca să le facem Domnului Dumnezeului nostru;

26 Și chiar și vitele noastre vor merge cu noi, fără să rămână măcar unghie de ele; că dintr'însele avem să luăm, ca să servim Domnului Dumnezeului nostru; și noi nu știm cu ce vom servì lui Dumnezeu, până ce nu vom merge acolo.

27 Și Domnul învârtoșă inima lui Faraon, și el nu voi să-i lase să meargă.

28 Și Faraon zise lui Moisi: Du-te dela mine, și ferește-te, ca tu mai mult să nu vezi fața mea; că în ziua, în care vei vedeà fața mea, vei murì.

29 Atunci Moisi răspunse: Bine ai zis! Eu mai mult nu voiu vedeà fața ta.

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.