Eterniseed

Exodul 12

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 Și Domnul vorbì cătră Moisi și cătră Aaron în pământul Egiptului, zicând:

2 Această lună va fi vouă începutul lunilor: ea va fi vouă întâia dintre lunile anului.

3 Spuneți la toată comunitatea lui Israel, zicând: În ziua a zecea a acestei luni fiecare din ei să ia câte un miel dupre casele părinților, câte un miel de toată casa.

4 Și dacă o casă va fi prea mică, ca să mănânce un miel, atunci părintele să ia și pre vecinul său, cel mai aproape de casa sa, dupre numărul sufletelor; dupre mâncarea fiecăruia să numărați la un miel.

5 Și mielul să vă fie fără cusur, mascul, de un an, dintre oi sau dintre capre să-l luați.

6 Și să-l păstrați până la patrusprezecea zi a acestei luni; şi atunci toată adunarea comunităţii lui Israel să-l junghie între amândouă serile.

7 Şi vor luà din sângele lui, şi-l vor pune pe amândoi uşciorii uşii, şi pe pragul de sus în casele în care-l vor mâncà.

8 Şi-i vor mâncà carnea lui în noaptea aceea, friptă la foc şi cu azime, şi cu ierburi amare îl vor mâncà.

9 Şi dintr'însul să nu mâncaţi nimica crud, nici fiert în apă, ci fript la foc, capul cu picioarele lui şi cu măruntaiele lui.

10 Şi dintr'însul nimica să nu lăsaţi pe a doua zi, şi dacă va rămâneà ceva până a doua zi cu foc să o ardeţi.

11 Astfel să-l mâncaţi pre el: Fiinduvă coapsele voastre încinse, încălţămintele în picioarele voastre, şi toiegele voastre în mână, şi să-l mâncaţi cu grăbire; că este pasca lui Dumnezeu.

12 Că eu în noaptea aceasta voiu trece prin pământul Egiptului, şi voiu bate pre tot întâiu-născutul din pământul Egiptului, dela om până la vită; şi voiu face judecată tuturor zeilor din Egipt: Eu Domnul.

13 Şi sângele acela va fi vouă sămn pe casele acelea în care veţi fi; că eu văzând sângele, să trec pe lângă voi, ca vouă să nu se întâmple plagă pierzătoare, când voiu bate pământul Egiptului.

14 Şi aceasta zi să fie vouă spre amintire, ca să păziţi pre ea sărbătoare Domnului: ca lege vecinică între generaţiunile voastre o veţi păzi.

15 Şapte zile să mâncaţi azime: din ziua d'întâia să scoateţi tot ce este dospit din casele voastre, pentru că tot cel ce din ziua d'întâia şi până într'a şaptea zi va mâncà pâne dospită, stârpi-se-va sufletul acela din Israel.

16 Iar ziua d'întâia se va chemà sfântă, şi ziua a şaptea se va chemà sfântă: nici o muncă să nu faceţi în acelea zile, fără numai câte sunt de nevoe spre mâncare pentru fiecare suflet.

17 Voi dară să păziţi azimele, că eu în această zi am scos oştirile voastre din pământul Egiptului; păziţi dară ziua aceasta ca lege vecinică între generaţiunile voastre.

18 În întâia lună, în a patrusprezecea zi a lunii d'întâia de cu seară începând, veţi mâncà azime până la ziua douăzeci şi una ale acestei luni, seara.

19 Şapte zile dospit să nu se afle în casele voastre; că tot cel ce va mâncà dospit, stârpi-se-va sufletul acela din comunitatea lui Israel, fie acela străin sau moştean.

20 Nimica dospit să nu mâncaţi, ci în toate locuinţele voastre să mâncaţi azime.

21 Atunci Moisi chemă pre toţi bătrânii lui Israel, şi le zise: "Alegeţi-vă, şi luaţi vouă câte un miel, dupre familiile voastre, şi-l junghiaţi pasca.

22 Şi luaţi mănunchiu de isop, şi-l muiaţi în sângele cel din strachină, şi cu acel sânge din strachină ungeţi pragul şi cei doi usciori ai uşei; şi nimenea să nu iasă pe uşa casei sale până dimineaţă.

23 Căci Dumnezeu va trece, ca să bată pre Egipteni, şi va vedeà sângele pe prag şi pre cei doi usciori, şi va trece Dumnezeu pe lângă uşă şi nu va lăsà pre pierzător să intre în casele voastre, ca să vă bată.

24 Voi dară păziţi lucrul acesta ca lege pentru voi şi pentru fiii voştrii în veci.

25 Şi va fi, când veţi întră în pământul, pre care Domnul îl va da vouă, cum a zis, veţi păzì cultul acesta.

26 Şi va fi, când vor zice vouă fiii voştri: Ce fel de cult este acesta?

27 Voi veţi zice: Acesta este sacrificul de pască Domnului, care trecù în Egipt pe lângă casele fiilor lui Israel, când bătù el Egiptul, iar casele noastre le mântuì. Şi poporul îşi plecă capul şi se închină.

28 Şi fiii lui Israel se duseră, şi făcură, după cum poruncise Dumnezeu lui Moisi şi lui Aaron; ei aşà făcură.

29 Și la miezul nopții bătu Domnul tot întâiu-născutul în pământul Egiptului, dela întâiu-născutul lui Faraon care ședeà pe tronul lui, până la întâiu-născutul captivului din închisoare, până la întâiu-născutul vitelor.

30 Și Faraon se sculă în noaptea aceea, el și toți servii lui și toți Egiptenii, și se făcu bocet mare în Egipt; că nu erà casă, în care să nu fie mort.

31 Și el chemă pre Moisi și pre Aaron noaptea, și le zise: Sculați-vă, și ieșiți din poporul meu, voi și fiii lui Israel; mergeți și serviți Domnului Dumnezeu, cum ați zis.

32 Luați-vă și turmele și cirezile voastre, cum ați zis; duceți-vă și mă binecuvântați și pre mine.

33 Și Egiptenii siliau pre popor foarte, și se grăbiau să-l facă să iasă din țară; căci ziceau: Toți perim.

34 Și poporul luă aluatul său, mai înainte de a se dospì, cu covățele-lor legate în vestmintele lor pe umeri.

35 Și fiii lui Israel făcură dupre cuvântul lui Moisi, și împrumutară dela Egipteni vase de argint și vase de aur și vestminte.

36 Și Domnul făcu ca poporul său să afle har la Egipteni, și ei le împrumutură lor; și așa ei despoiară pre Egipteni.

37 Și fiii lui Israel plecând din Ramesi veniră la Succot, ca la șase sute de mii de bărbați pedeștri, fără de copii.

38 Și cu ei ieși amestecătură mare de străini, și turme de oi și de boi, vite multe foarte.

39 Și ei din aluatul ce l-au scos din Egipt au copt turte de azime; fiindcă nu erà dospit; că ei fiind goniți de Egipteni să iese, nu putură să întârzie, și hrană nu-și putură pregătì.

40 Iar locuirea fiilor lui Israel, cât au locuit în Egipt; fu patru sute și treizeci de ani.

41 Și a fost, că la încheierea a patru sute și treizeci de ani, tocmai într'aceeași zi, toate oștirile lui Dumnezeu ieșiră din pământul Egiptului.

42 Aceasta este noaptea, ce trebue a se păzì lui Dumnezeu, căci atunci i-a scos el pre dânșii din pământul Egiptului; aceasta este noaptea, ce trebue a să păzì lui Dumnezeu de cătră toți fiii lui Israel în generațiunile lor.

43 Și Dumnezeu zise lui Moisi și lui Aaron: Aceasta este legea paștilor: nici un străin nu va mâncà dintr'însa.

44 Dară tot servul, cu argint cumpărat, după ce-l vei circumcide, va mâncà dintr'însa.

45 Străin și năimit nu va mâncà dintr'însa.

46 Pasca se va mâncà într'o singură casă, și din carnea ei nu veți scoate nimica afară din casă; și os dintr'însa să nu sdrobiți.

47 Toată comunitatea lui Israel va face aceasta.

48 Și un străin, de va locuì cu tine, și de va voi să facă pasca Domnului, aceluia se va circumcide toată partea bărbătească, și atunci se va apropià el ca să facă aceasta; și acela va fi ca și un moștean al țării; dară nici un necircuncis nu va mâncà din ea.

49 O lege va fi pentru moșteanul și pentru străinul ce va locuì între voi.

50 Și toți fiii lui Israel făcură, cum poruncì Dumnezeu lui Moisi și lui Aaron; ei așa făcură.

51 Și aceasta a fost tocmai în ziua aceea, când scoase Domnul pre fiii lui Israel din pământul Egiptului dupre oștirile lor.

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.