1 Și Domnul vorbì cătră Moisi, zicând:
2 sfințește-mi pre tot întâiu-născutul, pre tot cel ce deșchide matricea între fiii lui Israel, dela om până la vită, aceia ai mei sunt.
3 Și Moisi, zise poporului: Aduceți-vă aminte de ziua aceasta, în care ați ieșit din Egipt, din casa robiei; că Domnul cu mână tare v'a scos pre voi de acolo. Într'însa să nu mâncați dospit.
4 Voi astăzi ieșiți în luna Abíb.
5 Și va fi, când te va duce pre tine Dumnezeu în pământul Cananeilor, al Heteilor, al Amoreilor, al Heveilor, și al Iebuseilor, pre care el cu jurământ l-a promis părinților tăi, că ți-l va da ție, în pământul, în care curge lapte și miere, atunci să păzești acest cult în luna aceasta.
6 Șapte zile să mâncați azime, și într’a șaptea zi să fie sărbătoare Domnului.
7 Azime să mâncați în cele șapte zile, și să nu se vadă la tine dospit, nici măcar aluat dospit în toate ținuturile tale.
8 Și în ziua aceea să spui fiilor tăi, zicând: Acesta facem spre amintire de ceeace Domnul făcù mie, când ieșii din Egipt.
9 Și aceasta să fie ție spre semn pe mâna ta și spre amintire înaintea ochilor tăi, ca legea lui Dumnezeu să fie în gura ta; că cu mâna tare te-a scos pre tine Dumnezeu din Egipt.
10 Să păzești dară această lege în toți anii la timpul său.
11 Și va fi, când te va duce pre tine Dumnezeu în pământul Cananeilor, cum a jurat ție și părinților tăi, și-l va da ție
12 Atunci vei trece lui Dumnezeu tot ce deșchide matricea, și tot ce deșchide pântecele dintre vitele tale, și partea bărbătească va fi lui Dumnezeu.
13 Și tot întâiu-născutul asinei vei răscumpărà cu miel; și de nu o vei răscumpărà, îi vei frânge gâtul. Dară pre tot întâiu-născutul de om între fiii tăi îl vei răscumpărà.
14 Și va fi, dacă în viitor te va întrebà fiul tău, zicând: Ce însemnează aceasta? Tu vei zice lui: Cu mână tare ne-a scos pre noi Domnul din Egipt din casa robiei;
15 Și se întâmplă, ca Faraon să fie cu inimă împietrită și nu ne lăsă să ieșim, atunci Dumnezeu omorî pre toți întâiu-născutul din pământul Egiptului, dela întâiu-născutul oamenilor, până la întâiu-născutul vitelor; pentru aceea sacrific eu lui Dumnezeu tot ce deșchide matricea, partea bărbătească; Iar pre tot întâiu-născutul fiilor mei îl răscumpăr.
16 Și aceasta va fi ție spre semn pe mâna ta și spre legături de amintire între ochii tăi, că cu mână tare ne-a scos pre noi Domnul din Egipt.
17 Și a fost, după ce Faraon liberă pre popor, Dumnezeu nu-i conduse pre dânșii prin calea pământului Filistenilor, deși erà mai aproape; că Dumnezeu zise: Ca nu cumvă poporul văzând resbelul, să-i pară rău, și iarăși să se întoarcă în Egipt;
18 Ci Dumnezeu făcù ca poporul să ocolească pe calea din pustiu spre Marea-Roșie. Și fiii lui Israel ieșiră înarmați din pământul Egiptului.
19 Și Moisi luă cu sine osemintele lui Iosif; căci Iosif jurase pre fiii lui Israel, zicând: Dumnezeu vă va cercetă pre voi, și voi veți duce oasele mele de aici.
20 Și plecând din Succot, tăbărîră în Etham, carele este la marginea pustiului.
21 Și Dumnezeu mergeà înaintea lor, ziua în stâlp de nor, spre a le arătà calea, iar noaptea în stâlp de foc, spre a luminà lor, ca ei să poată merge ziua și noaptea;
22 Stâlpul de nor nu se depărtă ziua de dinaintea poporului, nici stâlpul de foc noaptea.