1 ȘI Dumnezeu vorbì către Moisi, zicând:
2 Spune fiilor lui Israel, ca să se întoarcă, și să tăbărască înaintea Pihahirotului, între Migdol și mare, față cu Baal-Zefon; în dreptul lui să tăbărîți, lângă mare.
3 Că Faraon va zice despre fiii lui Israel: Ei s’au rătăcit prin țară, pustiul i-a închis.
4 Și eu voiu învârtoșà inima lui Faraon, ca el să-i urmărească pre ei; și eu mă voiu glorificà în Faraon și în toată armata lui: și Egiptenii vor cunoaște că eu sunt Dumnezeu. Și ei făcură așa.
5 Și dându-se în știre regelui din Egipt, că poporul fuge, inima lui Faraon și a servilor lui în privirea poporului se schimbă, și ziseră: Ce este aceasta ce am făcut noi, de am lăsat pre Israel să meargă și să nu mai servească nouă?
6 Și el înhămă la carul său, și luă poporul său cu sine:
7 Și luă șase sute de care alese și toate carele din Egipt, și preste toate puse căpetenii.
8 Și Dumnezeu învârtoșă inima lui Faraon, regele Egiptului, și ei urmăriră pre fiii lui Israel. Dară fiii lui Israel ieșiră cu mână înaltă.
9 Și Egiptenii îi urmăriră pre ei, toți caii și carele lui Faraon și călăreții lui și toată armata: și-i ajunseră, tăbărîți fiind la Pihahirot lângă mare în dreptul Baal-Zefonului.
10 Și când Faraon se apropiè, fiii lui Israel își ridicară ochii, și iată Egiptenii veniau în urma lor; și fiii lui Israel se temură foarte, și strigară către Dumnezeu:
11 Și ziseră lui Moisi: Au nu erau morminte în Egipt, de ne-ai scos pre noi să murim în pustiu? Ce este aceasta ce ne-ai făcut nouă că ne-ai scos din Egipt?
12 Au nu erà acesta cuvântul, care l-am vorbit cătră tine în Egipt, zicând: Lasă-ne, și vom servì Egiptenilor? Că mai bine erà pentru noi, ca să servim Egiptenilor, decât să murim în pustiu.
13 Atunci Moisi zise poporului: Nu vă temeți, puneți-vă și așteptați să vedeți mântuirea cea dela Dumnezeu, pre care o va face vouă astăzi: Că acești Egipteni, pre cari îi vedeți voi astăzi, nu-i veți mai vedeà în veci.
14 Domnul se va luptà pentru voi, voi deci tăceți.
15 Și Dumnezeu zise lui Moisi: Ce strigi cătră mine? zi fiilor lui Israel, ca să plece.
16 Iar tu ridică-ți toiagul tău, și-ți întinde mâna ta spre mare, și o despică pre ea; și fiii lui Israel vor trece prin mare pe uscat.
17 Că iată eu voiu învârtoșà inima Egiptenilor, ca ei să intre în urma lor, și eu mă voiu glorificà întru Faraon, și întru toată oastea lui, în carele lui, și în călăreții lui.
18 Și Egiptenii vor cunoaște, că eu sunt Dumnezeu, când mă voiu glorificà întru Faraon, în carele și călăreții lui.
19 Atunci îngerul Domnului, carele mergeà înainteataberei lui Israel, plecă, și merse în urma lor: și stâlpul de nor se râdică dinaintea lor, și stete dinapoia lor.
20 Și el venì între tabăra Egiptenilor și între tabăra lui Israel. Și el pentru unii erà nor întunecos, iar altora le luminà noaptea, încât unii de alții nu se apropiară toată noaptea.
21 Și Moisi întinzându-și mâna sa spre mare, Domnul printr'un vânt de răsărit făcu ca marea să se retragă toată noaptea, și marea o făcu uscată, și apa se despică.
22 Și fiii lui Israel merseră în mijlocul mării pe uscat; și apa le erà lor ca un perete de-a dreapta și de-a stânga.
23 Și Egiptenii luându-se după dânșii, intrară în urma lor în mare, adecă toți caii lui Faraon, carele lui și călăreții lui.
24 Și erà pe la vegherea dimineții, și Dumnezeu din stâlpul de foc și de cel de nor căută asupra armatei Egiptenilor, și armata Egiptenilor o turbură:
25 Și depărtă roatele carelor lor, încât îi duceau cu greutate. Atunci ziseră Egiptenii: Să fugim de dinaintea lui Israel, că Domnul se luptă pentru dânșii asupra Egiptenilor!
26 Și Domnul, zise lui Moisi: Întinde-ți mâna ta spre mare, și apa se va întoarce preste Egipteni, preste carele lor, și preste călăreții lor.
27 Și Moisi își întinse mâna sa spre mare, și marea despre ziuă se întoarse în puterea sa la locul ei; și Egiptenii fugind o întâmpinară. Așà Domnul aruncă pre Egipteni în mijlocul mării.
28 Și întorcându-se apa înapoi, acoperì carele și pre călăreții din toată oastea lui Faraon, cari intraseră după Israeliți în mare; nici unul dintr'înșii nu mai rămase.
29 Dară fiii lui Israel trecură pe uscat prin mijlocul mării și apa le-a fost lor perete de-a dreapta și de-a stânga.
30 Astfel mântuì Domnul pre Israel în ziua aceea de mâna Egiptenilor, și Israel văzù pre Egipteni morți pe țărmul mării.
31 Și Israel văzù mâna cea tare, care Domnul o arătă în contra Egiptenilor. Și poporul se temù de Domnul, și crezù lui Dumnezeu și lui Moisi, servul său.