Eterniseed

Exodul 15

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 Atunci Moisi și fiii lui Israel cântară această cântare lui Dumnezeu, și ziseră: Voiu cântà lui Dumnezeu, că măreț s'a mărit, Pre cal și pre călăreț i-a aruncat în mare.

2 Tăria mea și lauda mea este Dumnezeu. Și-mi fu mie mântuire. Acesta este Dumnezeul meu, și-l voiu lăudà pre dânsul; Dumnezeul părintelui meu, și-l voiu înălțà pre dânsul.

3 Domnul este războinic mare, Dumnezeu este numele lui;

4 Carele lui Faraon și oastea lui a aruncat în mare; Aleșii și căpeteniile lui s'au afundat în Marea-Roșie.

5 Adâncimea i-a acoperit pre ei, Afundatu-s'au întru adâncime, ca și o piatră.

6 Dreapta ta, Doamne, s'a mărit prin tărie; Dreapta ta, Doamne, a sfărâmat pre inamic.

7 Prin mărimea maiestății tale, sdrobești tu pre împotrivitorii tăi; Tu trimiți mânia ta, care-i mistuește ca pre miriște.

8 La suflarea nărilor tale apele s'au grămezeit; Și fluvii curgătoare au stat ca o movilă, Închegatu-s'au adâncurile în mijlocul mării.

9 Inamicul ziceà: Voiu urmărì, îi voi ajunge, Voiu împărțì prada, sufletul meu se va săturà de dânșii, Trage-voiu sabia mea, mâna mea îi va stârpì.

10 Tu ai suflat cu suflarea ta, și marea i-a acoperit pre dânșii, Ca plumbul s'au afundat în ape puternice.

11 Cine este asemenea ție între zei, Dumnezeului? Cine este ca tine măreț în sfințire, Înfricoșat în laude, făcător de minuni?

12 Întins-ai dreapta ta, și pământul i-a înghițit pre dânșii.

13 Tu prin îndurarea ta ai condus poporul acesta, pre care l-ai mântuit, Și cu puterea ta îl îndreptai la locuința ta cea sfântă.

14 Auzit-au popoarele, și s'au cutremurat, Tremur a cuprins pre locuitorii Palestinei.

15 Atunci se turburară domnitorii Edomului. Cutremur a cuprins pre puternicii din Moab; Se topiră toți locuitorii Canaanului.

16 Să cadă preste dânșii mare cutremur și frică. De mărirea brațului tău să stee amuțiți ca piatra. Până ce va trece poporul tău, Doamne; Până ce va trece poporul, pre care tu l-ai răscumpărat.

17 Să-i duci pre dânșii, și să-i plantezi pe muntele moștenirii tale, În locul pre care tu l-ai gătit ție spre locuință, Doamne, În sanctuarul, pre care mânile tale l-au așezat, Doamne!

18 Domnul va împărățì pururea și în veci.

19 Căci caii lui Faraon, cu carele sale, și cu calareții săi intrară în mare, și Dumnezeu aduse iarăși preste dânșii apa mării; dară fiii lui Israel trecură pe uscat prin mijlocul mării.

20 Și Maria, profeteasa, sora lui Aaron, luă în mâna sa timpan; și toate femeile ieșiră după dânsa cu timpane și ín chor.

21 Şi Maria le răspunse lor: Cântaţi Domnului, că măreţ s'a mărit. Pre cal şi pre călăreţi i-a aruncat în mare.

22 Şi Moisi rădică pre fiii lui Israel dela Marea-Roşie, şi se duseră spre pustiul Şur; şi merseră trei zile prin pustiu, şi apă nu aflau.

23 Şi ajunseră la Mara; dară ei nu putură bea apă din Mara, că erà amară; deaceea se cheamă numele locului aceluia Mara.

24 Şi poporul murmură în contra lui Moisi, zicând: Ce vom bea?

25 Atunci el strigă cătră Domnul; şi Domnul îi arătă lui un lemn, şi-l aruncă în apă, şi apa se îndulci. Acolo puse Domnul poporului legi şi judecăţi, şi acolo îl şi cercă pre el.

26 Şi zise: de vei ascultă de cuvântul Domnului Dumnezeului tău, şi vei face ceeace este drept în ochii lui, şi vei luà în urechi ordinile lui, şi vei păzì toate legile lui, eu asupra ta nu voi aduce nici o boală din acele ce am adus asupra Egiptului, că eu sunt Dumnezeul, care te vindec pre tine.

27 Şi veniră la Elim, unde erau douăsprezece fântâni de apă, şi şaptezeci de palmi; şi tăbărîră lângă apă.

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.