1 În întâia zi din luna a treia, după ieșirea fiilor lui Israel din Egipt, tot într'aceiaș zi veniră ei în pustiul Sinai.
2 Și ei plecară dela Refidim, și veniră în pustiul Sinai, și tăbărîră în deșert; Israel, zic, tăbărîră acolo în dreptul muntelui.
3 Și Moisi se suì la Dumnezeu. Și Domnul îl chemă din munte, zicând: Așà să vorbești casei lui Iacob, și să dai în știre fiilor lui Israel:
4 Voi ați văzut ceeace am făcut Egiptenilor, și cum v'am purtat pre voi ca pe aripi de vultur, și v'am adus la mine.
5 Acum de veți ascultà de vocea mea, și veți păzì legământul meu, veți fi mie popor ales între toate popoarele, că al meu este tot pământul:
6 Și-mi veți fi mie imperiu preoțesc, și națiune sfântă. Aceste sunt cuvintele ce le vei vorbì fiilor lui Israel.
7 Deci Moisi venì, și chemă pre bătrânii poporului, și puse înaintea lor toate aceste cuvinte, cari îi poruncise Dumnezeu.
8 Și tot poporul răspunse într'una, și zise: Toate vom face câte a zis Dumnezeu. Și Moisi, reîntoarse lui Dumnezeu cuvintele poporului.
9 Și Dumnezeu, zise lui Moisi: Iată eu voiu venì la tine în nor des, pentru ca poporul să auză, când voiu vorbì eu cu tine, și să creadă ție în veci.
10 Și Moisi reîntoarse Domnului cuvintele poporului. Și Domnul, zise lui Moisi: Mergi la popor, ca să-i sfințești pre ei astăzi și mâne, și ei să-și spele vestmintele lor;
11 Și să fie gata pentru a treia zi: că în ziua a treia se va coborî Domnul pe muntele Sinai, în văzul a tot poporul.
12 Și vei pune îngrădiri poporului jur împrejur, și-i vei zice: Feriți-vă să nu vă suiți pe acest munte, nici să vă atingeți de marginea lui, că t tot care se va atinge de munte, acela se va omorî.
13 Nici o mână nu se va atinge de dânsul, că, de se va atinge cinevă, se va ucide cu pietri, sau se va săgetà; fie vită, fie om, nu va trăi. Când u cornul va sunà cu încordare atunci se vor sui pe munte.
14 Şi Moisi se pogorî depe munte la popor, şi v sfinţi pre popor, şi ei îşi spălară vestmintele lor.
15 Şi el zise poporului: z Fiţi gata în ziua a treia; y de femeie să nu vă apropiaţi.
16 Şi după trei zile, dimineaţa se făcură a tunete şi fulgere, şi un a nor gros pe munte, şi un mare b sunet de trâmbiţă; şi tot poporul cel din tabără c se cutremură.
17 Şi d Moisi scoase pre popor din tabără spre întimpinarea lui Dumnezeu, şi ei rămaseră sub poalele muntelui.
18 e Iar muntele Sinai fumegà tot; căci Dumnezeu se pogorise pe dânsul f în foc; g şi fumul lui se sui ca şi fumul cuptorului; şi h tot muntele se cutremură foarte.
19 Şi i sunetul trâmbiţei mergeà întărindu-se; j Moisi vorbià, şi k Dumnezeu răspundeà lui cu vocea.
20 Şi Dumnezeu se pogorî pe muntele Sinai, pe vârful muntelui; şi Dumnezeu chemă pre Moisi în vârful muntelui, şi Moisi se sui.
21 Şi Dumnezeu, zise lui Moisi: Pogoară-te şi spune poporului, să nu străbată la Dumnezeu l ca să-l vază, ca nu mulţi dintr'înşii să cadă.
22 Chiar şi preoţii, cei ce se apropie de Domnul, m să se sfinţească; ca nu cumvă n să se arunce asupra lor Dumnezeu.
23 Şi Moisi zise lui Dumnezeu: Poporul nu se poate sui pe muntele Sinai, că tu ne-ai spus, zicând: Pune îngrădiri împrejurul muntelui, şi-l sfinţeşte pre el.
24 Şi Dumnezeu zise cătră dânsul: Mergi, pogoară-te, şi apoi te suie tu şi Aaron cu tine; iar preoţii şi poporul să nu străbată să se suie la Dumnezeu, ca el să nu se arunce asupra lor.
25 Şi Moisi se pogorî la popor, şi le spuse toate.