1 Şi poporul văzând, că Moisi întârzie foarte de-a se pogorî depe munte, se adună poporul împrejurul lui Aaron, şi-i zise: Scoală-te! fă-ne zei, cari să meargă înaintea noastră; că ce s'a întâmplat cu acel om, cu Moisi, care ne-a scos pre noi din pământul Egiptului, nu ştim.
2 Şi Aaron le răspunse: Scoateți cerceii de aur, cari sunt în urechile femeilor voastre şi în ale fiilor voştri şi în ale fetelor voastre, şi-i aduceți la mine!
3 Şi tot poporul scoase toți cerceii cei de aur, care aveau ei în urechile lor, şi-i aduseră lui Aaron;
4 Carele luându-i din mânile lor; după ce cu dalta făcu formă, le făcu lor un vițel turnat. Şi ei ziseră: Aceştia sunt zeii tăi, o Israele! cari te-au scos pre tine din pământul Egiptului.
5 Aceasta văzând Aaron, zidi altar înaintea lui, şi Aaron strigă, zicând: Sărbătoare lui Dumnezeu este mâne!
6 Şi ei se sculară a doua zi de dimineață, şi sacrificară arderi de tot, şi aduseră sacrificii de bucurie; şi poporul se puse la mâncare şi băutură, şi se sculară să joace.
7 Şi Dumnezeu zise lui Moisi: Scoală, şi te pogoară, că poporul tău, pre care tu l-ai scos din pământul Egiptului, s'a stricat.
8 Ei curând foarte s'au abătut dela calea, care le-am fost poruncit eu; ei îşi făcură vițel turnat, şi se închinară înaintea lui, şi-i sacrificară, şi-i ziseră: Aceştia, o Israele! sunt zeii tăi, cari te-au scos pre tine din pământul Egiptului!
9 Şi Dumnezeu zise lui Moisi: Eu văd acest popor, şi iată, este popor tare la cerbice.
10 Acum lasă-mă, ca mânia mea să se aprindă asupra lor, şi să-i mistuesc pre dânşii; iar pre tine te voiu face națiune mare.
11 Atuncia Moisi se rugă Domnului, Dumnezeului său, şi zise: Pentru ce, Doamne, se aprinde mânia ta asupra poporului tău, pre care tu l-ai scos din pământul Egiptului cu putere mare şi cu mână tare?
12 Pentru ce Egiptenii să vorbească şi să zică: El cu cuget rău i-a scos pre ei, ca să-i omoare prin aceşti munți, şi să-i piardă depe fața pământului? Întoarce-te dela aprinderea mâniei tale, şi te îmblânzeşte de acest rău ce cugeți poporului tău;
13 Adu-ți aminte de Abraam şi de Isaac şi de Israel, servii tăi, cărora tu le-ai jurat pe tine însu-ți, şi le-ai promis: Eu voiu îmmulți seminția voastră ca stelele cerului; şi tot pământul acesta pre care l-am promis, îl voiu da seminției voastre, ca să-l moştenească în veci.
14 Şi Dumnezeu se îmblânzi de acel rău, ce cugetă să-l facă poporului său.
15 Şi Moisi se reîntoarse, şi se pogorî depe munte, având cele două table ale mărturiei în mână, table care erau scrise pe amândouă părțile lor, şi dincoace şi dincolo scrise.
16 Şi tablele erau lucrul lui Dumnezeu, şi scriptura erà scriptura lui Dumnezeu, săpată pe table.
17 Şi Iosua auzind vocea poporului în strigătul său, zise lui Moisi: În tabără e strigăt de resbel.
18 Şi el răspunse: Această voce nu e strigare nici de învingători, nici strigare de învinşi; ci eu aud voce de cântece de joc.
19 Şi apropiindu-se el de tabără, văzù vițelul şi jocul în cor, şi se aprinse de mânie Moisi, şi lăpădă din mânile sale tablele, şi le sfărâmă sub munte.
20 Şi luă el vițelul, pre care-l făcuseră ei, şi-l arse în foc, şi-l zdrobi în pulbere măruntă; şi pulberea o presără în apă, şi făcù pre fiii lui Israel să bea dintr'însa.
21 Şi Moisi zise lui Aaron: Ce ți-a făcut ție acest popor, de ai adus asupra lui păcatul cel mare?
22 Şi Aaron îi răspunse: Mânia Domnului mieu să nu se aprindă! Tu ştii că poporul acesta este pornit spre rău. Ei îmi ziseră:
23 Fă-ne zei, cari să meargă înaintea noastră; că ce s'a întâmplat cu acel om, cu Moisi, care ne-a scos pre noi din pământul Egiptului, nu ştim.
24 Şi eu le-am zis: Cine are aur? să-l scoată; şi ei mi-l deteră mie, şi eu îl aruncaiu în foc, şi ieşi acest viţel.
25 Şi Moisi văzând, că poporul erà despoiat, căci Aaron îl despoese, ca să fie ocară la inamicii săi;
26 Stete în poarta taberei, şi zise: Cine este al lui Dumnezeu? să vină la mine! Atuncia toţi fiii lui Levi se strânseră pe lângă dânsul.
27 Şi el le zise: Aşà zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Fiecare din voi să-şi încingă sabia sa la coapsa sa, şi să treceţi, şi să vă întoarceţi prin tabără, dela o poartă, până la cealaltă; şi să ucidă fiecare pre fratele său, şi fiecare pre amicul său, şi fiecare pe aproapele său.
28 Şi fiii lui Levi făcură dupre cuvântul lui Moisi; şi într'acea zi căzură morţi din popor la trei mii bărbaţi.
29 Căci Moisi le zise: Sfinţiţi-vă astăzi lui Dumnezeu, ucizând fiecare chiar pre fiul său, şi pre fratele său; pentru ca să dee astăzi binecuvântarea sa vouă.
30 Şi a doua zi zise Moisi cătră popor: Voi aţi făcut păcat mare foarte; şi acum mă voiu sui la Dumnezeu, poate voiu face espiare pentru păcatul vostru.
31 Şi Moisi se întoarse iarăşi la Dumnezeu, şi zise: O, rogu-te!, poporul acesta a făcut păcat mare foarte, căci îşi făcù zei de aur:
32 Acum sau iartă-le păcatul, sau de nu, şterge-mă pre mine din cartea ta, pre care ai scris-o.
33 Şi Dumnezeu zise lui Moisi: Pre cel ce a păcătuit în contra mea, pre acel îl voiu şterge din cartea mea.
34 Şi tu acum mergi, şi condù pre poporul acesta la locul, de care am vorbit ţie: iată un înger al meu va merge înaintea ta; dar în ziua de pedepsire voiu pedepsi şi acest păcat al lor.
35 Aşà Dumnezeu lovì pre popor pentru facerea viţelului, pre care-l făcù Aaron.