1 Și după acestea Moisi și Aaron veniră și ziseră lui Faraon: Așà zice Domnul, Dumnezeul lui Israel: Lasă pre poporul meu să meargă, ca să-mi sărbătorească în pustiu.
2 Dară Faraon zise: Cine este Domnul, de a cărui voce am eu să ascult, ca să las pre fiii lui Israel? nici pre Domnul nu-l cunosc, nici pre Israel nu-l voiu lăsà să meargă.
3 Și ei ziseră: Dumnezeul Ebreilor ne-a întâmpinat pre noi, lasă-ne, rugămu-ne, să mergem cale de trei zile în deșert, și să sacrificăm Domnului, Dumnezeul nostru, ca el să nu trimită asupra noastră ciumă sau sabie.
4 Iar regele Egiptului le zise: Voi Moisi și Aaron! pentru ce trageți pre popor dela lucrul său? Duceți-vă fiecare la munca sa.
5 Și Faraon mai zise: Iată, este acum poporul prea numeros în țară, și voi vreți să-l împedecați dela munca sa.
6 Și Faraon porunci într'acea zi impilătorilor poporului și prefecților lor, zicând:
7 Mai mult să nu dați paiu poporului pentru facerea cărămizilor ca până acum, ci să meargă și să-și adune paiu.
8 Și totuși numărul cărămizilor, care făceau ei până acum, să-l impuneți; să nu-l micșorați lor; că sunt leneși; de aceea strigă, zicând: Să mergem și să sacrificăm Dumnezeului nostru.
9 Îngreue-se munca oamenilor acestora, ocupe-se de ea, și să nu se uite la vorbe deșerte.
10 Atunci impilatorii poporului și prefecții lor ieșiră, și vorbiră cătră popor, zicând: Așà zice Faraon: Mai mult nu vă mai dau paiu!
11 Duceți-vă singuri, și vă strângeți paiu de unde veți aflà: dară nimica nu se va micșora din munca voastră.
12 Deci poporul se risipi în tot pământul Egiptului, ca să strângă miriște în loc de paiu.
13 Și impilatorii îi siliau, zicându-le: Faceți munca voastră, ceeace sunteți datori pe toată ziua, ca și atunci când a fost paiu.
14 Și prefecții fiilor lui Israel, pre cari impilatorii lui Faraon îi-au pus preste dânșii, fură bătuți, zicându-le: Pentru ce nu ați împlinit nici astăzi nici ieri suma hotărîtă de cărămizi, ca și mai înainte?
15 Și prefecții fiilor lui Israel veniră, și strigară la Faraon, zicând: Pentru ce faci așa cu servii tăi?
16 Paiu nu se dă servilor tăi, și totuși ni-se zice: Faceți cărămizi; și iată pre servii tăi îi bate, deși vina este a poporului tău.
17 Iar el zise: Voi leneși, leneși sunteți, deaceea ziceți: Să mergem, ca să sacrificăm Domnului!
18 Acum mergeți și lucrați, și paiu nu vi-se va da, și tot atâtea cărămizi veți face.
19 Și prefecții fiilor lui Israel văzură starea lor cea rea, deoarece li-s'a zis: Să nu micșorați din suma cărămizilor cea hotărîtă pentru toată ziua.
20 Și ieșind ei dela Faraon, întâlniră pre Moisi și pre Aaron, cari stăteau înaintea lor;
21 Și ziseră lor: Caute Dumnezeu asupra voastră, și să judece; că urîcios ați făcut mirosul nostru înaintea lui Faraon și înaintea servilor lui, dându-le sabie în mână, ca să ne ucidă.
22 Și Moisi se întoarse la Domnul, și zise: Doamne, pentru ce amărăști tu poporul acesta așa? Pentru ce m'ai trimis pre mine?
23 Că de când intraiu eu la Faraon, ca să-i vorbesc în numele tău, el amărăște pre popor și mai mult, și tu n'ai scăpat încă pre poporul tău.