1 După acestea zise Domnul lui Moisi: Intră la Faraon, și vorbește lui: Așà zice Domnul: Lasă pre poporul meu ca să meargă să-mi servească.
2 Și de nu vei voì de a-l lăsà, iată eu voiu bate cu broaște tot cuprinsul tău.
3 Și râul va foi de broaște, cari se vor suì și vor venì la casa ta, în camera de dormit a ta, și pe patul tău, și în ale poporului tău, și în cuptoarele tale și în covețele tale.
4 Așà broaștele se vor suì preste tine și preste servii tăi, și preste poporul tău.
5 Și Dumnezeu zise lui Moisi: Zi lui Aaron: Întinde-ți mâna ta cu toiagul tău asupra fluviilor și asupra râurilor și asupra lacurilor, și fă să vină broaște preste pământul Egiptului.
6 Și așa Aaron își întinse mâna sa preste apele Egiptului, și ieșiră broaște, încât acoperiră pământul Egiptului.
7 Și descântătorii din Egipt făcură asemenea cu fermecătoriile lor, și scoaseră broaște preste pământul Egiptului.
8 Atunci Faraon chemă pre Moisi și pre Aaron, și le zise: Rugați-vă lui Dumnezeu, ca să depărteze broaștele dela mine și dela poporul meu; și eu voiu lăsà pre popor să meargă, ca să sacrifice Domnului.
9 Și Moisi răspunse lui Faraon: Fălește-te înaintea mea! și când oare rugamă-voiu pentru tine și pentru servii tăi și pentru poporul tău, ca el să curățe broaștele dela tine și dela casele tale, și numai în râuri să mai rămână?
10 Și el zise: Mâne. Iar Moisi zise: Fie dupre cuvântul tău; ca tu să cunoști, că nu este altul ca Domnul Dumnezeul nostru:
11 Broaștele se vor depărtà dela tine și din casele tale și dela servii tăi și dela poporul tău, și numai în râuri vor mai rămâneà.
12 Și Moisi și Aaron ieșiră dela Faraon: și Moisi strigă către Dumnezeu pentru broaștele, care le trimisese el preste Faraon.
13 Și Domnul făcù dupre cuvântul lui Moisi, și broaștele muriră de prin case, de prin curți și de prin câmpuri.
14 Și Egiptenii le adunară tot grămezi, grămezi: și se împuți pământul.
15 Și văzând Faraon că are ușurare, ușurase, i-se învârtoșă inima și nu ascultă de dânșii, după cum zisese Dumnezeu.
16 Și Domnul zise lui Moisi: zi lui Aaron: Întinde-ți toiagul tău, și lovește pulberea pământului, ca să se prefacă în muște rele în tot pământul Egiptului.
17 Și ei făcură așa: Aaron își întinse mâna sa cu toiagul său, și lovì pulberea pământului; și o mulțime mare de muște rele veniră asupra oamenilor și asupra vitelor; toată pulberea pământului se prefăcù în muște în tot pământul Egiptului.
18 Și descântătorii făcură asemenea cu fermecătoriile lor, ca să scoată muște rele, dar nu putură; și acea mulțime de muște rele fu și asupra oamenilor și asupra vitelor.
19 Și descântătorii ziseră lui Faraon: Acesta este degetul lui Dumnezeu! și totuși inima lui Faraon se învârtoșă, și nu-i ascultă pre dânșii, după cum zisese Domnul.
20 Și Dumnezeu zise lui Moisi: Scoală-te de dimineață, și stai înaintea lui Faraon; iată el are să iasă la apă: și tu să-i zici: Așà zice Domnul: "Lasă pre poporul meu să meargă, ca să-mi servească!
21 Că de nu vei lăsà poporul meu să meargă, iată, eu voiu trimite preste tine, preste servii tăi și preste poporul tău și preste casele tale musca cânelui; și casele Egiptenilor, precum și pământul acela, care-l locuesc ei, se vor umpleà de musca cânelui.
22 Și 'eu în ziua aceea voiu deosebì pământul Goșen, în care locuește poporul meu, ca acolo să nu fie musca cânelui; ca tu să cunoști, că eu Domnul sunt în acel pământ.
23 Și voiu face despărțire între poporul meu și poporul tău; mâne va fi acest semn.
24 Și Dumnezeu făcù așa; și "venì mare mulțime de musca cânelui în casa lui Faraon și în casele servilor săi și în tot cuprinsul Egiptului; se strică pământul de musca cânelui.
25 Și Faraon chemă pre Moisi și pre Aaron, și zise: Mergeți, sacrificați Dumnezeului vostru într'acest pământ!
26 Dară Moisi zise: Nu se cuvine nouă să facem așa; căci ceeace noi am sacrificà Dumnezeului nostru, aceea este urâciune pentru Egipteni; și dacă noi "urâciunea Egiptenilor o am sacrificà înaintea ochilor lor, au ei nu ne-ar ucide cu pietri?
27 xCale de trei zile vom merge în pustiu, și vom sacrificà Dumnezeului nostru, după cum yne va zice nouă.
28 Și Faraon zise: Eu vă voiu lăsà pre voi să mergeți, ca să sacrificați Domnului Dumnezeului vostru în pustiu; dară numai să nu mergeți cumvà mai departe? zRugați-vă și pentru mine.
29 Și Moisi zise: Iată eu acum ies dela tine, și mă voiu rugà lui Dumnezeu, și toată musca cânelui se va depărtà mâne dela Faraon și dela servii lui, și dela poporul lui. Dară să nu mai adaogi a ne mai înșelà, o Faraone! nesălând pre popor să meargă ca să sacrifice lui Dumnezeu.
30 Și Moisi ieși dela Faraon, și se rugă lui Dumnezeu.
31 Și Dumnezeu făcù dupre cuvântul lui Moisi; și musca cânelui se depărtă dela Faraon și dela servii săi, și dela poporul său; nu mai rămase nici una.
32 Dară inima lui Faraon se învârtoșă și astădată, și nu lăsă pre popor să meargă.