1 Și iarăși m'a ridicat duhul, și m'a adus în poarta despre răsăritul casei Domnului, ce caută spre răsărit; și iată, în ușa porții douăzeci și cinci de bărbați, și între aceștia am văzut pre Iaazania, fiul lui Azur, și pre Pelatia, fiul lui Benaia, mai marii ai poporului.
2 Și zis-a către mine: Fiul omului, aceștia sunt oamenii, ce uneltesc nedreptatea, și cei ce dau sfaturile cele rele în cetatea aceasta:
3 Cei ce zic: „Timpul încă nu s'a apropiat ca să zidim case noi; cetatea aceasta este ca oala, și noi carnea.“
4 Deaceea profețește asupră-le, profețește, fiul omului!
5 Și Duhul Domnului a căzut asupră-mi, și mi-a zis: Vorbește: Așà zice Domnul: Așà ați zis, casă a lui Israel! Căci eu știu ce vă vine în minte.
6 Ați omorît pre mulți în cetatea aceasta, Și ați umplut ulițele ei de uciși.
7 Deaceea așà zice Domnul, Dumnezeul: Ucișii voștri, pre cari i-ați pus în mijlocul cetății, Aceștia sunt carnea, și ea oala: Dar pre voi vă voiu scoate din mijlocul ei.
8 Vă temeți de sabie, Și sabie voiu aduce asupră-vă, zice Domnul, Dumnezeul:
9 Și vă voiu dà în mânile străinilor; Și voiu împlini asupră-vă judecățile mele:
10 Cădeà-veți de sabie; Și vă voiu judecà la hotarele lui Israel; Și veți cunoaște, că eu sunt Domnul.
11 Cetatea aceasta nu vă mai fi pentru voi oală; Nici voi nu veți fi carnea din ea; La hotarele lui Israel vă voiu judecà;
12 Și veți cunoaște, că eu sunt Domnul; Pentru că n'ați umblat în așezămintele mele, Nici n'ați făcut judecățile mele; Ci ați făcut după datinele popoarelor, ce sunt în jurul vostru.
13 Și precând profețiam, murit-a Pelatia, fiul lui Benaia. Atuncia căzut-am pe fața mea, și strigat-am cu voce tare, și am zis: Vai, Doamne, Dumnezeule, au nimici-vei cu totul rămășița lui Israel?
14 Și a mai fost către mine cuvântul Domnului, zicând:
15 Fiul omului, frații tăi, bărbații rudeniei tale, și toată casa lui Israel, ei sunt acei către cari zis-au locuitorii Ierusalimului: „Depărtați-vă dela Domnul, datu-ni-s'a pământul acesta de moștenire.
16 Deaceea zi: Așà zice Domnul, Dumnezeul: Deși depărtatu-i-am între popoare, Deși împrăștiatu-i-am prin țări, Dar fi-voiu pentru ei un templu mic În țările, unde au venit.
17 Deaceea zi: Așà zice Domnul, Dumnezeul: Vă voiu adunà dintre popoare, Și vă voiu strânge din țările, în cari sunteți împrăștiați, Și vă voiu dà pământul lui Israel.
18 Și venind acolo, Vor depărtà din el toți idolii lui și toate urîciunile lui.
19 Și le voiu dà inimă neîmpărțită; Și voiu pune în voi un duh nou; Și voiu luà din corpul lor inima cea de piatră, Și le voiu dà inimă de carne:
20 Ca să umble în așezămintele mele, Ca să păzească judecățile mele, și să le facă; Și-mi vor fi popor, și eu le voiu fi Dumnezeu.
21 Iar pentru aceia, a căror inimă umblă După inima idolilor lor și după urîciunile lor, Eu voiu răsplăti asupra capului lor urmările lor, zice Domnul, Dumnezeul.
22 Atuncia cheruvimii își ridicară aripile, și roatele împreună cu ei; și mărirea Dumnezeului lui Israel erà sus deasupra lor.
23 Și mărirea Domnului s'a suit din mijlocul cetății, și a stat pe muntele cel de către răsăritul cetății.
24 Și iarăși m'a ridicat Duhul și m'a dus în viziune prin Duhul lui Dumnezeu în Chaldea, la cei din prinsoare. Atuncia viziunea ce am văzut-o, s'a suit dela mine.
25 Și am spus celor din prinsoare toate lucrurile, câte mi-a arătat Domnul.