Eterniseed

Ezechiel 12

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 ȘI a fost către mine cuvântul Domnului, zicând:

2 Fiul omului, tu locuești în mijlocul unei case neascultătoare, care are ochi să vadă, și nu vede; are urechi să audă, și nu aude; căci este casă neascultătoare.

3 Deaceea tu, fiul omului, pregătește-ți uneltele de fugă, și fugi ziua înaintea ochilor lor; fugi înaintea ochilor lor dintr'un loc într'alt loc; poate, că vor cunoaște, că sunt casă neascultătoare.

4 Și scoate uneltele tale ziua înaintea ochilor lor, ca unelte de fugă; și ieși seara înaintea ochilor lor, ca cei ce ies când fug.

5 Înaintea ochilor lor sapă-i gaură în zid, și scoate-le prin ea.

6 Înaintea ochilor lor du-le pe umeri, și scoate-le în întunerec; acopere fața ta, ca să nu vezi pământul; căci pusu-te-am drept semn casei lui Israel.

7 Și am făcut așa, cum mi-s'a poruncit; scos-am afară uneltele mele ziua, ca pre uneltele de fugă, și seara săpat-am în zid gaură cu mâna; și le-am scos în întunerec, ducându-le înaintea ochilor lor pe umeri.

8 Și dimineața fost-a către mine cuvântul Domnului, zicând:

9 Fiul omului, casa lui Israel, casa cea neascultătoare, de te va întreba: Ce faci?

10 Răspunde-le: Așa zice Domnul, Dumnezeul: Sarcina aceasta privește și pre domn în Ierusalim, și pre toată casa lui Israel, în care sunt el și mai marii lui.

11 Zi: Eu sunt semnul vostru; Cum am făcut eu, așa și cu ei se va face; Merge-vor prinși în captivitate.

12 Și Domnul, ce este în mijlocul lor, va duce uneltele sale pe umeri în întunerec, și se va duce; Săpă-vor zidul, ca să scoată prin el uneltele sale; Acoperi-va fața sa, ca să nu vază pre pământ cu ochii săi.

13 Dar voiu întinde mreaja mea preste dânsul, și se va prinde în firele mele; Și-l voiu duce în Babilon, în pământul Chaldeilor, Dar nu-l va vedeà, deși va murì acolo.

14 Și voiu împrăștià în toate vânturile pre toți cei ce-l înconjoară, ca să-l ajute, și toate oștile lui; Și voiu scoate sabia în urma lor.

15 Și vor cunoaște, că eu sunt Domnul, Când îi voiu împrăștià printre popoare, Și-i voiu preserà prin țări.

16 Dar lăsà-voiu puțini din ei, Cari să scape de sabie, de foamete și de ciumă, Ca să arate toate uriciunile lor Popoarelor, unde se duc, Și să cunoască, că eu sunt Domnul.

17 Și a mai fost către mine cuvântul Domnului, zicând:

18 Fiul omului, mănâncă pânea ta cu cutremur, Și beà apa ta cu frică și cu întristare;

19 Și vorbește poporului țării: Așa zice Domnul, Dumnezeul, de locuitorii Ierusalimului și de pământul lui Israel: Mâncà-vor pânea lor cu întristare, Și beà-vor apa lor cu groază, Căci pământul lor se va pustiì, lipsindu-se de plinitatea sa, Pentru silnicia tuturor celor ce locuesc în el.

20 Cetățile cele locuite se vor pustiì, Și pământul în deșert se va preface; Și veți cunoaște, că eu sunt Domnul.

21 Și a fost cuvântul Domnului către mine, zicând:

22 Fiul omului, ce este proverbul, ce aveți în pământul lui Israel, zicând: Zilele se îndelungesc, și viziunea tot nu se împlinește.

23 Deaceea zi către ei: Așa zice Domnul, Dumnezeul: Face-voiu să înceteze proverbul acesta, Și nu-l vor mai întrebuințà în Israel; Ci zi-le: Aproprie-se zilele Și împlinirea tuturor viziunilor.

24 I nu va mai fi nici o viziune mincinoasă, Nici ghicitură lingușitoare în casa lui Israel.

25 Căci eu, Domnul o zic, Și cuvântul, ce eu zic, se va face, Și nu va mai întârzià; Ci în zilele voastre, O casă neascultătoare, voiu spune cuvântul, Și-l voiu împlini, zice Domnul, Dumnezeul.

26 Şi a mai fost către mine cuvântul Domnului, zicând:

27 Fiul omului, iată casa lui Israel zice: Viziunea, ce acesta vede, este pentru zile multe, Şi el profeţeşte pentru timpuri depărtate.

28 Deaceea zi către ei: Aşà zice Domnul, Dumnezeul: Nici un cuvânt al meu nu se va îndelungì, Ci cuvântul ce am zis, împlinì-se-va, Zice Domnul, Dumnezeul.

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.