1 Şi a fost către mine cuvântul Domnului, zicând:
2 Fiul omului, profeţeşte asupra profeţilor lui Israel, cari profeţesc, şi zi celor ce profeţesc numai din inima lor: Ascultaţi cuvântul Domnului!
3 Aşà zice Domnul, Dumnezeul: Vai de profeţii nebuni, Cari umblă după duhul lor, şi n'au văzut nimic!
4 Israele, profeţii tăi sunt ca vulpile în deşert.
5 Nu v'aţi suit pe spărturile zidurilor, Nici n'aţi ridicat ziduri în jurul casei lui Israel, Ca să poată stà la luptă în ziua Domnului.
6 Văzut-au viziuni deşerte şi ghicituri mincinoase; şi zic: „Domnul zice“; şi Domnul nu i-a trimis; Şi singuri au ajuns să creadă, Că cuvântul lor se va împlinì.
7 Au doară nu viziuni deşerte aţi văzut, Şi nu ghicituri mincinoase aţi vorbit? Totuşi ziceţi: „Domnul a zis“. Iar eu nici decum n'am vorbit.
8 Deaceea aşà zice Domnul, Dumnezeul: Pentru că vorbiţi deşertăciuni, şi vedeţi minciuni, Deaceea iată, sunt împotriva voastră, Zice Domnul, Dumnezeul.
9 Şi mâna mea va fi asupra profeţilor, Cari văd deşertăciuni, şi ghicesc minciuni: Ei în adunarea poporului meu nu vor mai fi, Şi în cartea casei lui Israel nu se vor mai înscrie, Şi nici nu vor întrâ în pământul lui Israel; Şi veţi cunoaşte, că eu sunt Domnul, Dumnezeul.
10 Pentru că, da, pentru că au amăgit pe poporul meu, Zicând: Pace; şi pacea nu erà; Şi unul a zidit un zid; Şi iată, alţii l-au tăncuit cu albeală.
11 Spune celor ce l-au tăncuit cu albeală, că va cădeà, Fi-va o ploaie revărsătoare, Şi voi, pietrilor de grindină, veţi cădeà, Şi un vânt cu vifor va năvălì.
12 Iată, după ce zidul va fi căzut, au nu vi-se va zice: Unde este albeala, cu care l-aţi tăncuit?
13 Deaceea aşà zice Domnul, Dumnezeul: Repezì-voiu în mânia mea un vânt cu vifor; Şi în furia mea va fi o ploaie revărsătoare, Şi în aprinderea mea cădeà-vor pietri de grindină, ca să-l nimicească.
14 Şi voiu surpà zidul, Pre care cu albeală l-aţi tăncuit; Îl voiu aruncà la pământ, Şi se vor descoperì temeliile lui: Va cădeà, şi voi veţi fi nimiciţi supt dânsul; Şi veţi cunoaşte, că eu sunt Domnul.
15 Aşà voiu împlinì mânia mea asupra zidului, Şi asupra celor ce cu albeală l-au tăncuit: Şi vă voiu zice: Zidul nu mai este, nici cei ce l-au tăncuit!
16 Adecă, profeţii lui Israel, cari profeţesc pentru Ierusalim, Şi cei ce văd viziuni de pace pentru dânsul, Şi pacea nu este, zice Domnul, Dumnezeul.
17 Şi tu, fiul omului, îndreaptă-ţi faţa spre fiicele poporului tău, Cari profeţesc din inima lor;
18 Profeţeşte împotriva lor, şi zi: Aşà zice Domnul, Dumnezeul: Vai de aceia ce cos perine pentru coatele mânilor, Şi fac legături pentru capetele de toată mărimea, ca să vâneze suflete! Au doar sufletele poporului meu veţi vânà, Şi sufletele voastre veţi păstrà în viaţă?
19 Căci mă pângăriţi la poporul meu, Pentru mâni pline de orz şi bucate de pâne, Zicând, că vor murì aceia, cari nu vor murì, Şi că vor trăì suflete, cari nu vor trăì, Spunând minciuni poporului meu, ce ascultă minciunile voastre.
20 Deaceea aşà zice Domnul, Dumnezeul; Iată, eu sunt asupra perinelor voastre, Cu cari vânaţi suflete, ca pe paseri; Şi le voiu rupe din braţele voastre, Şi voiu lăsà sufletele să fugă, Sufletele pre care voi le vânaţi, ca pre paseri.
21 Voiu rupe legăturile voastre, Şi voiu scăpà poporul meu din mânile voastre, Şi nu vor mai fi în mânile voastre spre vânzare; r Și veți cunoaște, că eu sunt Domnul.
22 Pentru că cu minciuni ați întristat sufletul celui drept, Pre care eu nici odată nu l-am întristat; Și s ați întărit mânile celui nelegiuit, Așà că nu s'a mai întors dela calea sa cea rea, Făgăduindu-i vieață:
23 Deaceea t nu veți mai vedeà deșertăciune, și nu veți mai ghicì ghicituri; Căci voiu scăpà pre poporul meu din mânile voastre; u Și veți cunoaște, că eu sunt Domnul.