1 Fost-a către mine cuvântul Domnului, zicând:
2 Fiul omului, ce preț are lemnul de vie mai mult decât alt lemn? Vițele de vie mai mult decât acelea ce sunt între lemnele pădurii?
3 Au luà-se-va din el lemn, bun de lucru? Au luà-se-va din el un cârlig, ca să fie de aninat în el vr'o unealtă?
4 Iată, el se dă focului, să-i fie de mâncare: Focul mănâncă amândouă capetele lui, Și mijlocul lui se pârlește; Au este acesta de vre-un folos?
5 Iată, când erà întreg, nu erà bun de lucru, Cu cât mai puțin va mai fi bun de lucru, Când focul l-a mâncat, și s'a pârlit!
6 Deaceea așa zice Domnul, Dumnezeul: Cum este lemnul viei între lemnele pădurii, Pre care l-am dat de mâncare focului, Așa face-voiu locuitorilor Ierusalimului:
7 Voiu îndreptà fața mea asupra-le; De vor scăpà dintr'un foc, Un alt foc îi va mâncà; Și, când voiu îndreptà fața mea asupră-le, Veți cunoaște, că eu sunt Domnul.
8 Și voiu preface țara într'un deșert: Căci au făptuit fărădelege, zice Domnul, Dumnezeul.