1 Fost-a către mine cuvântul Domnului, zicând:
2 Fiul omului, fă pre Ierusalim să cunoască uriciunile sale, și zi:
3 Așa zice Domnul, Dumnezeul, către Ierusalim: Obârșia ta și nașterea ta trage-se din pământul Chanaanului; Părintele tău fost-a Amoreu, și mumă-ta Heteiă.
4 Și la nașterea ta, în ziua, în care te-ai născut, buricul tău nu s'a tăiat, Și în apă nu te-ai scăldat spre curățire; Cu sare nu te-ai sărat; și în scutece nu te-ai înfășat.
5 Nici un ochiu nu s'a îndurat de tine, să-ți facă ceva din acestea, Din milă către tine; Ci aruncată a-i fost pe câmp, de scârbă către tine, În ziua în care te-ai născut.
6 Atuncia trecut-am pe lângă tine, și văzutu-te-am tăvălită în sângele tău, Și zisu-ți-am, fiind tu încă în sângele tău: Trăește! Da, zisu-ți-am, fiind tu încă în sângele tău: Trăește!
7 Făcutu-te-am spre mii de mii, ca pre iarba câmpului; Și ai crescut, te-ai mărit, Și ai ajuns la culmea frumuseței: Ridicatu-ți-s'au țâțele, și perii ți-au crescut; Dar erai goală și fără vestminte,
8 Atuncia trecut-am pe lângă tine, și te-am văzut, Iată, vârsta ta erà vârsta iubirii; Și întinzându-mi poalele asupră-ți, acoperit-am goliciunea ta, Și juratu-m'am ție, și am intrat în legământ cu tine, Zice Domnul, Dumnezeul; și ajuns-ai a mea.
9 Și te-am scăldat în apă, Am spălat sângele tău depe tine, Și te-am uns cu oleiu;
10 Și te-am îmbrăcat cu vestminte împestrițite, Te-am încălțat cu șandali de piele de vițel de mare, Te-am încins cu in subțire, Te-am îmbrăcat cu mătasă:
11 Și te-am împodobit cu scule, Pus'am brațele pe mânile tale, Și salbă pe grumazul tău,
12 Pus-am inel în nara ta, Și cercei în urechile tale, Și cunună frumoasă pe capul tău.
13 Așà ai fost împodobită cu aur și argint; Și vestmintele tale erau de in subțire, de mătasă, și vestminte impestrițite, Mâncat-ai floarea făinei, miere și oleiu; Și făcutu-te-ai frumoasă foarte, foarte, Și ai ajuns a fi doamnă.
14 Și numele tău străbătut-a intre popoare pentru frumuseța ta; Căci erai desăvârșită în podoabele, Ce le-am pus pe tine, zice Domnul, Dumnezeul.
15 Dar tu încrezutu-te-ai în frumusețea ta, Și desfrânat-ai din cauza renumelui tău, Și răvărsat-ai desfrânările tale la tot trecătorul, făcându-te a lui.
16 Și ai luat din vestmintele tale, Și ți-ai făcut înălțimi împestrițite, Și ai destrănat pe dânsele, Așà cum niciodată nu s'a văzut, nici se va vedeà
17 Și ai luat sculele tale cele mărețe, Făcute din aurul și argintul meu, ce eu ți-am dat, Și ai făcut chipuri de bărbat, Și ai desfrânat cu dânsele;
18 Și ai luat vestmintele tale cele pestrițe, și acoperitule-ai cu ele; Și pusu-le-ai înainte oleiul meu, tămâia mea.
19 Și pânea mea, ce eu ți-am dat-o, Floarea făinei, oleiul și mierea, cu care te-am hrănit, Pe acestea pusu-le-ai inaintea lor spre miros plăcut: Așà s'a întâmplat, zice Domnul, Dumnezeul.
20 Și luat-ai pre fiii tăi și pre fiicele tale, Pre care mi i-ai născut, Și i-ai sacrificat lor spre mâncare. Au doară prea puțin lucru erà desfrânarea ta,
21 De ai junghiat și pre fiii mei, și i-ai dat, Ca să-i treci prin foc pentru dânsele?
22 Și în toate urâciunile tale și desfrânările tale Nu ți-ai adus aminte de zilele tânărețelor tale, Când erai goală și fără vestminte, tăvălindu-te în sângele tău.
23 Și după toată răutatea ta, (Vai, vai de tine! zice Domnul, Dumnezeul,)
24 Ziditu-ți-ai movili, Și făcutu-ți-ai înălțimi în toate ulițele;
25 În capătul a tot drumul ziditu-ți-ai înălțimi, Și făcut-ai scârboasă frumuseța ta, Și crăcitu-ți-ai picioarele la tot trecătorul, Înmulțind desfrânările tale.
26 Și ai desfrânat cu Egiptenii, vecinii tăi, Cei mari la corp; Mult desfrânat-ai, ca să mă mânii.
27 Deaceea, iată, întins-am mâna mea spre tine, Și împuținatuți-am hrana cea hotărîtă, Și te-am lăsat în voia celor ce te urau, Fiicelor Filistenilor, care se rușinau de calea ta cea desfrânată.
28 Ai desfrânat și cu Asirienii; Căci ești nesățioasă; Da, desfrânat-ai cu ei, Și tot nu te-ai săturat.
29 Și ai înmulțit desfrânarea ta În pământul Canaanului până la Chaldea; Și nici cu aceasta nu te-ai săturat.
30 Cât este de desfrânată inima ta, zice Domnul, Dumnezeul, De faci toate acestea! Lucruri, ca ale celei mai nerușinate curve!
31 Căci zidituți-ai movili la capătul a tot drumul, Și făcutu-ți-ai înălțimi în toată ulița; Dar nici ca o curvă n'ai fost; căci ai desprețuit plata;
32 Ci ai fost ca o femeie adulteră, Ce primește pre străini în locul bărbatului ei.
33 Tutulor meretricelor se dă plată, Dar tu dat-ai plată tutulor iubiților tăi, Și dăruitui-ai, ca să între la tine din toate părțile, Să desfrâneze cu tine.
34 Așà desfrânarea ta a fost altfel decât la alte femei: Căci după tine nimenea nu s'a luat să desfrâneze; Ci tu datu-le-ai plată, și ei plată nu ți-a dat; Deci fost-a cu tine cu totul altfel.
35 Deaceea ascultă, curvă, cuvântul Domnului;
36 Așà zice Domnul, Dumnezeul: Fiindcă cazanul tău s'a revărsat, Și goliciunea ta s'a descoperit în desfrânările tale cu iubiții tăi, Și cu toți idolii tăi cei scârboși, Și în sângele fiilor tăi, ce datu-i-ai lor;
37 Deaceea, iată, voiu adunà pre toți iubiții tăi, Cu cari te-ai desmerdat, Și pre toți, câți i-ai iubit, Împreună cu toți aceia, pe cari i-ai urît; Îi voiu adunà împotrivă-ți din toate părțile, Voiu descoperì goliciunea ta înaintea lor, Și vor vedeà toată goliciunea ta.
38 Și te voiu judecà După judecățile f adulterelor și ale acelora ce g varsă sânge; Și voiu aduce asupră-ți sângele mâniei și al geloziei!
39 Și te voiu dà în mânile lor: Vor dărâmà h movilele tale, Și vor nimicì înălțimile tale; i De vestmintele tale te vor desbrăcà, și-ți vor luà sculele tale cele mărețe, Și te vor lăsà goală și fără vestminte.
40 Și vor aduce asupră-ți mulțimea, k Care cu pietrii te va ucide, Și te vor străpunge cu săbiile lor.
41 Cu foc vor l arde casele tale, Și vor m îndeplinì asupră-ți aceste judecăți înaintea multor femei; Așà te voiu face să n încetezi de a fi curvă, Și plată nu vei mai dà.
42 Și așà o voiu pune capăt mâniei mele asupră-ți, Și gelozia mea se va depărtà dela tine; Și mă voiu liniștì, și nu mă voiu mai mânià.
43 Pentru că p nu ți-ai adus aminte de zilele tânărețelor tale, Ci te-ai înfuriat asupră-mi în toate aceste lucruri, Deaceea, iată, q și eu voiu răsplătì urmările tale asupra capului tău, Zice Domnul, Dumnezeul; Și nu vei mai face după desfrânarea aceasta în toate uriciunile tale.
44 Iată, tot omul, care se servește de proverbe, face-va acest proverb asupră-ți, Zicând; „Cum este muma, așà și fata ei.“
45 Tu ești fata mumei tale, Care s’a desgustat de bărbatul ei și de copiii săi; Și ești sora surorilor tale, Care s’au desgustat de bărbații lor și de copiii lor; r Muma ta a fost Heteiă, și părintele tău Amoreu.
46 Soră-ta cea mare este Samaria, Ea și fetele ei ce locuesc la stânga ta; Și s soră-ta cea mai tânără, ce locuește la dreapta ta, Este Sodoma și fetele ei.
47 Dar tu n’ai umblat numai în căile lor, Și n’ai făcut după uriciunile lor: Ci, ca și cum ar fi fost acestea lucruri prea mici, t Făcutu-te-ai mai stricată decât dânsele în toate căile tale.
48 Viu sunt, zice Domnul, Dumnezeul: Soră-ta, u Sodoma, n’a făcut, nici ea și nici fetele ei, Cum ai făcut tu și fetele tale.
49 Iată, aceasta a fost fărădelegea surorii tale, Sodoma: Îngâmfarea, v îndestularea de pâne și lipsă de grijă Aveau ea și fetele ei: Dar pe cel sărac și pe cel neavut nu-l ajutau:
50 Ci se îngâmfau, și x făceau uriciuni înaintea mea; Și acestea văzându-le eu, y le-am depărtat.
51 Așà și Samaria n’a păcătuit nici cu jumătate din păcatele tale; Ci tu făcut-ai mai multe uriciuni decât aceea; Și așà z ai îndreptățit pe surorile tale prin toate uriciunile câte le-ai făcut.
52 Deci poartă rușinea, pre care ai împutat-o surorilor tale, Pentru păcatele tale, cu care te-ai făcut mai urîtă decât dânsele: Decât tine ele mai drepte sunt. Deci rușinează-te și tu, și poartă rușinea ta; Căci ai indreptățit pe surorile tale. 53 a
53 Și voiu întoarce pe prinșii lor, Pe b prinșii Sodomei și ai fetelor sale, Și pe prinșii Samariei și ai fetelor ei; Și cu ei întoarce-voiu și pe prinșii închisorii tale, Ca să porți rușinea ta.
54 Ca să te rușinezi pentru toate câte ai făcut, Și să le fii c de mângăiere.
55 Când soră-ta Sodoma și fetele ei se vor întoarce în starea lor de mai nainte, Și Samaria și fetele ei se vor întoarce în starea lor de mai nainte; Atuncia tu și fetele tale vă veți întoarce în starea voastră de mai nainte.
56 Deși în gura ta nu s’a auzit de soră-ta Sodoma În zilele îngâmfării tale
57 Mai nainte de ce s’a văzut răutatea ta: Cum se vădise, când d te-au ocărît fetele Siriei, Și toate cele ce o înconjoară, e fetele Filistenilor, Care te uresc din toate părțile.
58 Așà f ai purtat pedeapsa desfrânării tale Și a uriciunilor tale, zice Domnul.
59 Căci așà zice Domnul, Dumnezeul: După ce îți voiu fi făcut, cum ai făcut tu, Care ai g desprețuit h jurământul, călcând legământul
60 Îmi i voiu aduce aminte de legământul meu cu tine. Ce l-am încheiat în zilele tânărețelor tale; Și voiu întări cu tine un legământ de veci.
61 Și atunci îți vei aduce aminte de urmările tale, și te vei rușinà, Când vei primì la tine pe surorile tale, pe cele mai mari și pe cele mai mici; Și ți le voiu dà de fiice, Dar nu după legământul, ce făcuși odată cu ele.
62 Și voiu întări legământul meu cu tine, Și vei cunoaște, că eu sunt Domnul;
63 Ca să-ți aduci aminte, și să te rușinezi, Și să nu-ți mai deschizi gura de rușine, Când îți voiu iertà toate câte ai făcut, Zice Domnul, Dumnezeul.