1 Fost-a către mine cuvântul Domnului, zicând:
2 Fiul omului, pune o cimilitură, și spune parabola aceasta casei lui Israel,
3 Și zi: Așà zice Domnul: Un vultur mare cu aripi mari, Cu aripi lungi, plin de pene pestrițe, Venit-a în Liban, și a răpit din cedru ramura cea mai de sus: Rupt-a vârfurile vlăstarelor lui,
4 Și dusu-le-a într'o țară de negoț; Pusu-le-a într'o țară de neguțători. Atunci a luat din sămânța țării
5 Și a pus-o în țarină de sămânătură: A dus-o lângă ape multe, a sădit-o ca pre o salcie. Și ea a crescut, și s'a făcut butuc de vie, puternic, dar mic;
6 Vițele sale se îndreptau spre dânsul, și rădăcinile sale supt dânsul; Așà a ajuns butuc de vie, A făcut vițe, și a dat butași.
7 Și mai erà un vultur mare, cu aripi mari și cu pene multe; Și iată, butucul de vie și-a plecat rădăcinile sale spre dânsul, Și și-a întins vițele sale spre el, Pentru ca să o adape în straturile sădirii sale;
8 Deși erà sădită în pământ bun, lângă ape multe, Ca să facă vițe, Și să deà fruct, Și așa să ajungă o vie aleasă.
9 Zi: Așa zice Domnul, Dumnezeul; izbuti-va? Vulturul cel dintăiu au nu va rupe rădăcinile ei, Și nu va tăià fructul ei, ca ele să se usuce, Și să sece toate frunzele odraslelor sale, Fără să fie nevoie de o putere mare sau de un popor mult, ca să o scoată din rădăcinile ei?
10 Iată, este sădită! dar oare izbuti-va? Au nu se va uscà, cași cum un vânt de răsărit s'ar atinge de ea? Uscà-se-va în straturile, unde crește.
11 Și a mai fost către mine cuvântul Domnului, zicând:
12 Zi acum casei celei neascultătoare: Au nu știți ce înseamnă acestea? Zi-le: Iată, regele Babilonului a venit în Ierusalim, A luat pe regele lui și pe mai marii lui, Și i-a adus la sine în Babilon:
13 Și a luat pe unul din neamul regelui, a încheiat legământ cu el, Și l-a pus să jure, Luând cu sine și pe cei fruntași ai țării:
14 Ca regatul să se umilească, Și să nu se mai ridice; Ci numai păzind legământul său să poată stà.
15 Dar el răsculatu-s'a, trimițând solii săi în Egipt, Ca să-i deà cai și popor mult. Izbuti-va oare? Scăpà-va cel ce face acestea? Oare călcând legământul mântui-se-va?
16 Viu sunt, zice Domnul, Dumnezeul: Unde locuește regele, care l-a pus pe dânsul rege, Al cărui jurământ l-a desprețuit, și al cărui legământ l-a călcat, Acolo cu dânsul va murì, în Babilon.
17 Și Faraon, cu toată oastea lui cea puternică și cu mulțimea lui cea mare, nu va face pentru dânsul nimic în resbel, Când inamicul va înălțà valuri și va zidì întăriri, ca să stârpească suflete multe.
18 Căci a desprețuit jurământul, călcând legământul; Și iată, după ce a dat mâna sa, A făcut toate acestea; el nu va scăpà.
19 Deaceea așa zice Domnul, Dumnezeul: Viu sunt, pe jurământul meu, ce l-a desprețuit, Și pe legământul meu, pe care l-a călcat, Le voiu răsplătì pe capul lui.
20 Voiu intinde mreaja mea asupră-i, Și se va prinde în firele mele; Îl voiu aduce în Babilon, Și acolo mă voiu judecà cu dânsul pentru abaterea lui, Cu care s'a abătut dela mine.
21 Și toți fugarii lui și toate cetele lui vor cădeà de sabie, Și cei rămași vor fi împrăștiați în toate vânturile; Și veți cunoaște că eu Domnul am vorbit.
22 Așa zice Domnul, Dumnezeul: Voiu luà din ramura cea mai de sus a cedrului celui înalt, și o voiu sădi: Voiu tăià din mlădițele lui cele tănăre o mlădiță fragedă, Și o voiu sădi pe munte înalt și ridicat;
23 Pe muntele cel înalt al lui Israel o voiu sădi; Și va face mlădițe, va dà fruct, și se va face un cedru mare; Supt dânsul va locui tot felul de sburătoare și toată paserea; La umbra ramurelor sale vor locui.
24 Și toți arborii câmpului vor cunoaște, Că eu Domnul am umilit pre arborele cel înalt, și am înălțat pre arborele cel mic, Uscat-am pre arborele cel verde, și făcut-am să înverzească arborele cel uscat; Eu, Domnul, am vorbit și am făcut. Fiecare moare numai pentru păcatele sale.