1 În anul al șaptelea, în luna a cincea, la zece a lunei venit-au bătrânii lui Israel, ca să întrebe pe Domnul, și au șezut înaintea mea.
2 Și a fost către mine cuvântul Domnului, zicând:
3 Fiul omului, vorbește bătrânilor lui Israel, și zi-le: Așà zice Domnul, Dumnezeul: Au doară venitați să mă întrebați? Viu sunt, zice Domnul, Dumnezeul, nu voiu fi întrebat de voi.
4 Să nu te judeci cu ei? fiul omului, să nu te judeci? Fă-i să știe urîciunile părinților lor;
5 Și zi-le: Așà zice Domnul, Dumnezeul: În ziua, în care am ales pe Israel, Și am ridicat mâna mea spre seminția casei lui Iacob, Și m'am făcut lor cunoscut în pământul Egiptului, Când am ridicat mâna mea spre dânșii, zicând: Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru;
6 În ziua aceea înălțat-am mâna mea spre dânșii, Că-i voiu scoate din pământul Egiptului La un pământ, pe care l-am descoperit pentru ei, Un pământ, în care curge miere și lapte, Cel mai frumos din toate pământurile:
7 Atuncia zisam către ei: Să lepădați fiecare urîciunile ochilor voștri, Și să nu vă spurcați cu idolii Egiptului; Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.
8 Dar ei s'au răsculat asupră-mi, Și n'au voit să mă asculte; Nici unul n'a lepădat urîciunile ochilor săi, Și n'a părăsit idolii Egiptului. Atuncia zisu-mi-am: Vărsà-voiu furia mea asupra lor, Să împlinesc mânia mea asupra lor, În pământul Egiptului.
9 Decât pentru numele meu, Ca să nu se pângărească înaintea popoarelor, Între care ei se aflau, Și înaintea cărora m'am făcut lor cunoscut, Lucrat-am, scoțându-i din pământul Egiptului.
10 I-am scos din pământul Egiptului, Și i-am adus în pustii,
11 Datu-le-am așezămintele mele, Și făcutu-le-am cunoscute judecățile mele, Pre care de le va face omul, va trăi prin ele;
12 Și datu-le-am încă și sărbătorile mele, Ca să fie spre semn între mine și dânșii; Și să cunoască că eu sunt Domnul, cel ce-i sfințește.
13 Dar casa lui Israel sculatu-s'a în pustiu asupră-mi: În așezămintele mele n'a umblat, Ci a desprețuit judecățile mele, Pre care de le va face omul, va trăi prin ele; Și sărbătorile mele le-au pângărit foarte; Atuncia zisu-mi-am: Vărsà-voiu mânia mea asupră-le în pustiu, ca să-i nimicesc.
14 Decât, lucrat-am pentru numele meu, Ca să nu se pângărească înaintea popoarelor, Înaintea cărora i-am scos.
15 Și iată, ridicat-am mâna mea asupra lor în pustiu, Jurându-mă că nu-i voiu aduce în pământul, pre care le-am fost dat, În care curge miere și lapte, Cel mai frumos din toate pământurile;
16 Pentru că au desprețuit judecățile mele, Și n'au umblat în așezămintele mele, și au pângărit sărbătorile mele; Căci inimile lor umblau după idolii lor.
17 Totuși ochiul meu cruțatu-i-a, ca să nu-i stric, Și nu i-am nimicit în pustiu.
18 Ci zis-am fiilor lor în pustiu: Nu umblați în așezămintele părinților voștri, Și nu păziți judecățile lor, Și nu vă spurcați cu idolii lor:
19 Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru: În așezămintele mele să umblați, și judecățile mele să păziți, Și să le faceți:
20 Și sfințiți sărbătorile mele, Și ele să fie între mine și voi spre semn, Și să cunoașteți, că eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.
21 Dar și fiii s'au sculat asupră-mi; N'au umblat în așezămintele mele, Și n'au căutat să facă judecățile mele, Pre care de le va face omul, va trăi prin ele; Ci au pângărit sărbătorile mele; Atuncia zisu-mi-am: Vărsà-voiu furia mea asupra lor, Să implinesc mânia mea asupra lor în pustiu.
22 Totuși oprit-am mâna mea, Și lucrat-am pentru numele meu, Ca să nu se pângărească înaintea popoarelor, Înaintea cărora i-am scos.
23 Ridicat-am asupra lor iarăși mâna mea în pustiu, Ca să-i împrăștii printre popoare, Și să-i risipesc prin țări;
24 Pentru că judecățile mele n'au făcut, Ci au desprețuit așezămintele mele, Au pângărit sărbătorile mele, Și ochii lor au fost după idolii părinților lor.
25 Deaceea datu-le-am și eu așezăminte, ce nu erau bune, Și judecăți prin care nu putură trăi.
26 Și i-am lăsat să se spurce cu însăși darurile lor, Trecând ei prin foc pe toți întâiu născuții lor; Ca eu să-i pustiesc, Ca să cunoască, că eu sunt Domnul.
27 Deaceea fiul omului, vorbește casei lui Israel, și zi-le: Așa zice Domnul, Dumnezeul: Și părinții voștri în aceasta m'au batjocurit: Făcând și aceasta fărădelege împotriva mea,
28 Că, după ce dusu-i-am în pământul, Pentru care ridicat-am mâna, jurând că-l voiu dà lor; Ei au căutat la toată înălțimea și la tot arborele tufos; Acolo au jertfit jertfele lor, Acolo au pus darurile lor aducătoare de mânie, Acolo au pus mirosurile lor cele plăcute, Acolo au vărsat libațiunile lor.
29 Deci zis-am către ei; Ce înseamnă înălțimea la care mergeți? Și numele ei a rămas Bama (înălțime) până astăzi.
30 Deaceea zi casei lui Israel: Așa zice Domnul, Dumnezeul: Cum! vă spurcați în căile părinților voștri, Și desfrânați după urîciunile lor,
31 Și vă spurcați cu toți idolii voștri până astăzi, Aducând darurile voastre, Și trecând pe fiii voștri prin foc: Și eu să mai fiu întrebat de voi, casă a lui Israel! Viu sunt, zise Domnul, Dumnezeul, nu voiu mai fi întrebat de voi.
32 Și ce vă vine în gând, Că ziceți: Voim a fi ca popoarele, Ca neamurile țărilor, servind lemnelor și pietrilor; Nu se va face.
33 Viu sunt, zice Domnul Dumnezeul, Cu mână puternică, și cu braț întins, Și cu mânie revărsată, voiu domnì preste voi;
34 Vă voiu scoate dintre popoare, Și vă voiu adunà din țările, unde sunteți împrăștiați, Cu mână puternică, cu braț întins, Și cu mânie revărsată,
35 Și vă voiu duce în pustiul popoarelor, Și acolo judecămă-voiu cu voi față în față.
36 Cum m'am judecat cu părinții voștri în pustiul pământului Egiptului, Așà mă voiu judecà cu voi, zice Domnul, Dumnezeul:
37 Și vă voiu trece pe supt toeag, Și vă voiu aduce în legăturile legământului.
38 Voiu deosebì dintre voi pe cei răsculători, Și pe cei ce se abat dela mine; Pe aceștia îi voiu scoate din pământul, în care locuesc, Și nu vor reintrà în pământul lui Israel: Și veți cunoaște, că eu sunt Domnul.
39 Și voi, casă a lui Israel, așa zice Domnul, Dumnezeul: Mergeți de serviți fiecare pre idolii săi; Și de acum înainte, de nu voiți să mă ascultați! Dar nu mai pângăriți numele meu cel sfânt Cu darurile voastre și cu idolii voștri.
40 Căci pe muntele meu cel sfânt, Pe muntele înălțimei lui Israel, zice Domnul, Dumnezeul, Acolo mă va servì toată casa lui Israel în țară, Acolo mă voiu plăceà întru ei, Și acolo voiu cere darurile voastre, Și prinoasele darurilor voastre cu toate lucrurile cele sfinte ale voastre.
41 Plăceà-mă-voiu între voi, ca întru miroasele cele plăcute ale voastre, Când vă voiu scoate dintre popoarele, Și vă voiu adunà din țările, în care sunteți împrăștiați; Și mă voiu sfințì în voi înaintea popoarelor,
42 Și veți cunoaște că eu sunt Domnul, Când vă voiu aduce în pământul lui Israel, În pământul, pentru care am ridicat mâna mea, Jurându-mă, că-l voiu dà părinților voștri.
43 Și acolo vă veți aduce aminte de urmările voastre, Și de toate faptele cu care v'ați spurcat; Și vă veți desgustà de voi înși-vă Pentru toate relele, câte le-ați făcut.
44 Și veți cunoaște, că eu sunt Domnul, Când vă voiu face aceasta pentru numele meu, Nu după urmările voastre cele rele, nici după faptele voastre cele stricate, Casă a lui Israel, zice Domnul, Dumnezeul.
45 Și a fost către mine cuvântul Domnului, zicând:
46 Fiul omului, îndreaptă-ți fața spre mează-zi, Și picură-ți cuvântul spre mează-zi, Și profețește asupra pădurii din câmpul de mează-zi:
47 Și zi pădurii de către mează-zi: Ascultă cuvântul Domnului! Așà zice Domnul, Dumnezeul: Iată, voiu aprinde foc în tine, Care va mistui, în tine tot arborele verde, Și tot arborele uscat; Flacăra arzătoare nu se va stinge; Ci toată fața pământului dela mează-zi și până la mează-noapte se va arde de ea.
48 Și toată carnea va vedeà, că eu, Domnul, am aprins-o; Nu se va stinge.
49 Atuncia zis-am: Vai, Doamne, Doamne! Ei îmi zic: Omul acesta au nu vorbește în parabole? Sabia