1 Fost-a către mine cuvântul Domnului, zicând:
2 Fiul omului, îndreaptă-ți fața spre Ierusalim, Și picură-ți cuvântul spre locurile cele sfinte, Și profețește asupra pământului lui Israel.
3 Zi pământului lui Israel: Așà zice Domnul, Dumnezeul; Iată, eu sunt împotrivă-ți, Și voiu scoate sabia mea din teaca ei, Și voiu stârpì din tine și pe cel drept și pe cel nelegiuit.
4 Fiindcă voiesc să stârpesc din tine și pe cel drept și pe cel nelegiuit, Deaceea sabia mea va fi scoasă din teaca ei Împotrivă a toată carnea dela mează-zi și până la mează-noapte.
5 Și va cunoaște toată carnea, Că eu, Domnul, am scos sabia mea din teaca ei; Ea nu se va mai întoarce într'însa.
6 Deaceea tu, fiul omului, Suspină până se vor sparge rărunchii în tine; Suspină cu amar înaintea lor.
7 Și când îți vor zice: „De ce suspini tu?“ Vei răspunde: „Pentru știrea; căci vine. Și toată inima se va topi, toate mânile se vor muià, Toate spiritele se vor întunecà, și toate genunchile vor ajunge ca apă; Iată, vine, și se face! zice Domnul, Dumnezeul.“
8 Și a fost către mine cuvântul Domnului, zicând:
9 Fiul omului, profețește și zi: Așà zice Domnul; Zi: Sabia, sabia se ascute și se oțelește:
10 Se ascute spre junghiere, Se oțelește, ca să lucească; Un gemet ce scânteiază, Un biciu cu văitare, ce desprețuiește tot lemnul!
11 Și Domnul a dat-o să se oțelească, ca să se ia în mână; Ascuțitu-s'a și oțelitu-s'a sabia aceasta, Pentru a o pune în mâna celui ce va ucide.
12 Strigă, și vaită-te, fiul omului! Căci asupra poporului meu este ea, Asupra tuturor mai marilor lui Israel; Groazele săbiei acesteia cuprinde-vor pe poporul meu, Deaceea bate-te preste șolduri.
13 Căci spre cercare se trimite; Și ce, dacă sceptrul, cel atotdesprețuitor, Va pieri, zice Domnul, Dumnezeul?
14 Deaceea tu, fiul omului, profețește, Și lovește cu o mână în cealaltă, Și îndoește sabia, și întreiește sabia celor uciși; Aceasta-i sabia ucisului celui mare, Care va străbate până în măruntaele lor.
15 Pus-am sfâșiere de sabie în toate porțile lor, Ca să se topească toată inima, și să se prăpădească mulți; Vai, făcutu-s'a să fulgere, Ascuțitu-s'a pentru ucidere.
16 Întărește-te sabie! Lovește în dreapta, în stânga, Oriunde se va îndreptà ascuțișul tău.
17 Și eu voiu lovi cu o mână în cealaltă, Și-mi voiu săvârși mânia mea; Eu, Domnul am vorbit.
18 Și a fost către mine cuvântul Domnului, zicând:
19 Și tu, fiul omului, fă-ți două căi, prin care să străbată sabia regelui Babilonului; amândouă căile să plece din o țară. Și fă-ți un semn; Fă-l la intrarea căiei către cetate.
20 Fă-ți o cale, prin care să vină sabia la Rabba a fiilor lui Ammon, și alta în Iuda asupra Ierusalimului celui întărit.
21 Căci regele Babilonului stă la răspântia căilor, la capătul amânduror căilor ca să-i dea cu bobii; El scutură săgețile, întreabă pe terafimi, și caută ficatul.
22 La dreaptă-i stă sorțul pentru Ierusalim, ca să îndrepteze asupră-i berbecii, să îmbărbăteze la ucidere, să †ridice strigătul de alarmă, să "îndrepteze berbecii asupra porților, să ridice valuri, și să zidească întăriri.
23 Dar aceasta fi-va o vrăjitorie deșeartă în ochii acelora, care au jurat jurăminte mincinoase; Dar el le va aduce aminte de necredincioșia lor, ca să fie prinși.
24 Deaceea așa zice Domnul, Dumnezeul: Pentru că v'a amintit necredincioșia voastră, descoperind fărădelegile voastre, de s'au vădit păcatele voastre în toate faptele voastre: Pentru că v'a adus aminte, zic, Fi-veți prinși cu mâna.
25 Și tu, domn fărădelege și nelegiuit al lui Israel, y a căruia zi a sosit, fiind că fărădelegea ta ajuns-a la culmea ei,
26 Așa zice Domnul, Dumnezeul: Să i-se scoată diadema, și să i-se ia coroana! Aceasta nu va mai fi, cum a fost; z Înalță pre cel umilit, și umilește pre cel înălțat:
27 O voiu răsturnă, o voiu răsturnă, o voiu răsturnă, și a nu va mai stă, pănă ce nu va veni acela a căruia este dreptul; și acestuia o voiu dă.
28 Și tu, fiul omului, profețește, și zi: Așa zice Domnul, Dumnezeul, b de fiii lui Ammon, și de batjocura lor; da, zi: c Sabia, sabia este scoasă, oțelită pentru sfâșiere, ca să nimicească, fulgerând.
29 Pe când ei d văd pentru tine vrăjitorii deșerte, pe când ei dau în știre pentru tine ghicitorii minci- noase, leși, sabie, de te pune pe grumazul celor uciși, acelor fărădelege, e cărora le-a venit ziua; căci fărădelegea lor a ajuns la culme.
30 Oare voiu întoarce-o în teaca ei? g Te voiu judecă în locul, unde ai fost făcut, în pământul obârșiei tale;
31 Și voiu vărsă asupră-ți mânia mea; voiu suflă asupră-ți focul aprinderii mele, și te voiu dă în mâni de oameni înfuriați, maeștri în stricăciune.
32 Vei ajunge de hrană focului; sângele tău se va vărsă pe pământ, și nu-și vor mai aduce aminte de tine; căci eu, Domnul am vorbit. Păcatele și pedeapsa Ierusalimului și a lui Iuda.