1 Fost-a către mine cuvântul Domnului, zicând:
2 Fiul omului, erau două femei, Fete ale aceleiași mume:
3 Și s'au desfrânat în Egipt; Au desfrânat în tânărețea lor: Acolo au fost strânse țâțele lor, Și acolo a fost atins sânul lor fecioresc.
4 Numele lor erau: a celei mai mari: Ahola, și a surorei ei, Aholiba; Fost-au ale mele, și au născut fii și fiice. Și numele lor: Ahola este Samaria, și Aholiba Ierusalimul.
5 Și Ahola a desfrânat, fiind a mea, Erà nebună după iubiții ei, după Asirieni, vecinii săi,
6 Cari erau îmbrăcați în vânăt, și erau guvernatori și diregători, Toți tânări și plăcuți, călăreți, călărind pe cai.
7 Și a făcut desfrânările sale cu dânșii, Cari erau toți cei mai aleși ai Asirienilor: Și cu toți aceia, după care înebunià, Se spurcà cu toți idolii lor.
8 Nici n'a părăsit desfrânările sale din Egipt; Căci cu ea s'au culcat ei din tânărețea ei, Și-i atinseră sânul său cel fecioresc, Și vărsau desfrânarea lor preste dânsa.
9 Deaceea am dat-o în mânile iubiților săi, În mânile Asirienilor, după care nebunià.
10 Aceștia desvălit-au goliciunea ei, Luat-au pe fiii săi și pe fetele sale, și pe dânsa o-au ucis cu sabie; Așà rămas-a cu nume între femei; Căci făcut-au judecăți asupră-i.
11 Și când soră-sa Aholiba a văzut aceasta, Stricatu-s'a în nebunia ei și mai mult decât ea, Și în desfrânările ei mai mult decât soră-sa în desfrânările ei:
12 Nebunit-a după Asirieni vecinii săi, Guvernatori și diregători, frumos îmbrăcați, Călăreți, călărind pe cai, Toți tânări plăcuți.
13 Și văzut-o-am spurcându-se, Amândouă un drum având.
14 Dar ea îmmulțià din ce în ce desfrânările ei; Căci cum vedeà bărbați zugrăviți pe pereți, Chipuri de ale Chaldeilor, zugrăviți cu roș,
15 Încinși cu brâie preste coapsele lor, Purtând pe capetele lor cununi de felurite colori, Și că toți semănau a fi fruntași, după chipul Babilonenilor din Chaldea, pământul nașterii lor,
16 Îndată ce-i zărià cu ochii săi, ea se înnebunià după dânșii, Și îndrumà după ei trimiși în Chaldea.
17 Și Babilonenii au venit la dânsa în patul de iubire, Și au spurcat-o cu desfrânările lor, Și ea se spurcà cu ei; și după aceea sufletul ei se înstrăină de dânșii.
18 Când a dat pe față desfrânările ei, și a desvelit goliciunea ei, Atuncia sufletul meu s'a înstrăinat de ea, Cum se înstrăinase sufletul meu de soră-sa.
19 Totuși ea a îmmulțit desfrânările ei, Amintindu-și de zilele tânăreții ei, Când făceà desfrânare în pământul Egiptului.
20 Căci ea tot înnebunià după iubiții ei, După cei cu vână, ca vâna de măgar, Și cu curgerea, ca curgerea de armăsar.
21 Așà adusu-ți-ai aminte fără încetare de desfrânările tânăreții tale, Când se atingeau Egiptenii de sânul tău, Pentru țâțele tale feciorești. Când a dat desfrânările ei pe față și a desvelit goliciunea ei.
22 Deaceea, Aholibo, așa zice Domnul, Dumnezeul: Iată, voiu sculà asupră-ți pe iubiții tăi, De care s'a înstrăinat sufletul tău, Și-i voiu aduce asupră-ți din toate părțile:
23 Pe Babiloneni, și pe toți Chaldeii, Pekodul, Șoa și Koa, și pe toți Asirienii cu dânșii, Toți tânări plăcuți, Guvernatori și diregători, fruntași și mai mari, Toți călăreți pe cai.
24 Și vor venì asupră-ți cu cară, căruțe și roți, Și cu mulțime de popor; Cari vor rândui asupră-ți scuturi, paveze și coifuri; Și dà-le-voiu judecata, Și te vor judecà, după legile lor.
25 Și voiu întoarce gelozia mea împotrivă-ți, Și se vor purtà cu tine în furie; Îți vor tăià nasul și urechile; Și ce va rămâneà din tine va cădeà de sabie; Ei vor luà pe fiii tăi și pe fiicele tale; Și ce va rămâneà din tine se va mistuì în foc.
26 Te vor desbrăcà și de vestmintele tale, Și-ți vor luà sculele tale cele de preț.
27 Așà voiu face să înceteze din tine desfrânarea ta, Și desfrâul tău adus din pământul Egiptului; Și nu-ți vei mai aduce aminte de Egipt.
28 Căci așà zice Domnul, Dumnezeul; Iată, te voiu dà în mânile acelora, pe care tu îi urăști, În mâna acelora, de care s'a înstrăinat sufletul tău;
29 Și se vor purtà cu tine cu ură: Vor luà tot câștigul tău, Te vor lăsà goală și fără vestminte, Și se va desvelì goliciunea rușinei tale, Desfrânarea ta și desfrâul tău.
30 Acestea-ți voiu face, Pentru că ai desfrânat după popoare, Cu care te-ai spurcat cu idolii lor.
31 Fiindcă ai umblat în urmele surorei tale, Deaceea voiu pune în mâna ta cupa ei.
32 Așà zice Domnul, Dumnezeul! Cupa surorei tale vei beà, cupa adâncă și largă, Ca să cuprindă multe; vei fi de râs și de batjocură;
33 Umpleà-te-vei de îmbătare și de întristare, Bând din această cupă de groază și uimire, Din cupa surorei tale, Samaria.
34 Da, vei beà din ea, o vei suge, Vei roade hârburile ei, Și-ți vei rupe țâțele; Căci eu am vorbit, zice Domnul, Dumnezeul,
35 Deaceea așà zice Domnul, Dumnezeul: Pentru că m-ai uitat, și m-ai aruncat la dosu-ți, Deaceea poartă și tu pedeapsa desfrânării tale și a desfrâurilor tale.
36 Și zisu-mi-a Domnul: Fiul omului, au nu te vei judecà cu Ahola și Aholiba? Deci fă-le să știe uriciunile lor:
37 Căci au făcut adulter, și este sânge pe mânile lor, Au făcut adulter cu idolii lor, Și pe fiii lor, pe care ele mi i-au născut, Trecutui-au lor prin foc, spre mâncare.
38 Făcutu-mi-au încă și aceasta: În aceeași zi spurcat-au și templul meu, Și au pângărit sărbătorile mele.
39 Căci, când au junghiat pe fiii lor, idolilor lor, Atuncia în aceeași zi întrară în templul meu, ca să-l pângărească; Iată, așà făceau în casa mea.
40 Da, trimis-au chiar bărbați, care veniră de departe, Către cei după care îndrumară trimiși, și iată au venit; Pentru aceștia scăldatu-te-ai, Văpsitu-ți-ai ochii, și îmfrumsețatu-te-ai cu podoabe.
41 Și șezut-ai pe un pat măreț, și înaintea lui stà masa gata, Pe care ai pus tămâia mea și uleiul meu.
42 Și vocea de mulțime veselă erà în juru-i, Și cu oamenii de rând intrau Sabeenii din deșert; Și pusu-și-au amândouă brațele pe mânile lor, Și cununi frumoase pe capetele lor.
43 Atuncia zis-am de cea îmbătrânită în adulterii: Au vor mai face desfrânări cu ea, fiind ea astfel!
44 Totuși ei intrau la dânsa; Precum întră cineva la o femeie curvă, Așà intrau la Ahola și la Aholiba, femeile cele desfrânate.
45 Deaceea bărbații drepți o vor judecà după legile adulterelor, Și după legea femeilor, ce varsă sângele; Căci sunt adultere, și sânge este pe mânile lor.
46 Căci așa zice Domnul, Dumnezeul: Voiu aduce asupră-le o mulțime de oameni, Și le voiu dà apăsării și răpirii.
47 Și mulțimea le va ucide cu pietri, Și le va tăià cu săbiile; Va ucide pe fiii și pe fiicele lor, Și casele lor le va arde cu foc.
48 Așà voiu face să înceteze desfrânarea din țară: Ca să se învețe toate femeile, să nu facă după desfrânările voastre.
49 Vi se vor răsplăti desfrânările voastre, Și veți purtà păcatele idolilor voștri: Și veți cunoaște, că eu sunt Domnul, Dumnezeul. Dărâmarea