1 În anul al nouălea, în luna a zecea, la zece a lunei, a fost către mine cuvântul Domnului, zicând:
2 Fiul omului, scrie-ți numele zilei, al zilei acesteia; căci în această zi regele Babilonului s'a îndreptat asupra Ierusalimului.
3 Și pune înaintea casei neascultătoare o parabolă, și zi-le: Așà zice Domnul, Dumnezeul: Pune oala, Pune-o, și toarnă apă în ea;
4 Strânge în ea bucățile ei, Toate bucățile cele bune, șoldul și umărul; Și umple-o cu ciolanele cele mai alese.
5 Ià și din cele mai alese ale turmei, și supt oală fă o grămadă din ciolanele cele proaste. Fierbe bine, ca să fearbă în ea și ciolanele din ea.
6 Căci așa zice Domnul, Dumnezeul: Vai de cetatea sângiurilor, De oala, a cărei rugină este în ea, și a cărei rugină n'a ieșit din ea! Scoate bucățile ei una după alta, să nu se arunce sort preste dânsele.
7 Căci sângele ei este în mijlocul ei. Pusu-l-a pe peatră uscată; Nu l-a vărsat pe pământ, ca să-l acopere cu țărână. Pus-am și eu sângele ei pe peatră uscată, Ca să rămână descoperit.
8 Pentru ca să ațâțe mânia spre lucru de răsbunare.
9 Deaceea așa zice Domnul, Dumnezeul: Vai de cetatea sângiurilor! mări-voiu rugul ei.
10 Îngrămădește lemne, aprinde focul, Mistuie carnea, și amestecă bine, ca să ardă și ciolanele.
11 Și apoi pune-o deșeartă pe cărbuni, să se înfierbânte arama ei, și să ardă, Ca să se topească în ea necurățenia ei, Și să se ducă rugina ei.
12 Zădarnică este osteneala; Căci rugina ei cea mare n'a ieșit dintr'însa; Rugina nici cu focul nu s'a scos.
13 Este cumplită necurățenia ta; Căci am voit să te curăț de necurățenia ta, tot nu te-ai curățit, Nici nu te vei mai curăți, Până ce voiu face să repauzeze mânia mea asupră-ți.
14 Eu, Domnul, am zis: Pedeapsa vine, și eu o fac; Nu mă voiu întoarce, nu vă voiu cruțà, nici nu mă voiu căì; Te voiu judecà, după urmările tale și după faptele tale, Zice Domnul, Dumnezeul.
15 Și a mai fost către mine cuvântul Domnului, zicând:
16 Fiul omului, iată, eu voiu luà dela tine plăcerea ochilor tăi dintr'o lovire; Totuși să nu jelești, să nu plângi Și să nu curgă lacrimile tale.
17 Oprește-te dela suspin, și nu plânge ca la morți, Încinge cu turban capul tău, și pune în picioarele tale încălțămintele tale, Și nu acoperi buzele tale, și pânea oamenilor în jale n'o mâncà.
18 Deci am vorbit poporului dimineața, și seara a murit femeia mea; și a doua zi dimineața am făcut, cum mi-s'a poruncit.
19 Și zisu-mi-a poporul: Au nu ne vei spune ce înseamnă pentru noi ceea ce faci?
20 Și le-am răspuns: Cuvântul Domnului a fost către mine, zicând:
21 Spune casei lui Israel: Așa zice Domnul, Dumnezeul: Iată, eu voiu pângări templul meu, fala puterii voastre, Atât de plăcut ochilor voștri, Atât de dorit de sufletele voastre! Și fiii voștri și fiicele voastre, ce i-ați lăsat, vor cădeà de sabie.
22 Și veți face voi, cum am făcut eu: Nu veți acoperi buzele voastre, și nu veți mâncà pânea oamenilor în jale.
23 Și turbanele voastre vor fi pe capetele voastre, Și încălțămintele voastre în picioarele voastre; Nu veți jelì, nici nu veți plânge; Ci veți lâncezì pentru fărădelegile voastre, Și veți suspinà unul către altul:
24 Și Ezekiel vă este semn: Toate câte a făcut el, veți face și voi: Și când aceasta se va întâmplà, veți cunoaște, că eu sunt Domnul, Dumnezeul.
25 Cât pentru tine, fiul omului, În ziua aceea, când voiu luà dela dânșii puterea lor, Bucuria măririi lor, plăcerea ochilor lor, Și dorința sufletelor lor: Pe fiii lor și pe fiicele lor;
26 În ziua aceea va venì la tine un scăpat, Ca să facă să audă urechile tale.
27 În ziua aceea gura ta se va deschide către cel scăpat, Și vei vorbì, și nu vei mai fi mut: Și vei fi pentru dânșii semn; Și vor cunoaște, că eu sunt Domnul.