Eterniseed

Ezechiel 26

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 În anul al unsprezecelea, în ziua întâia a lunei, a fost către mine cuvântul Domnului, zicându-mi:

2 Fiul omului, pentru că Tirul a zis asupra Ierusalimului: „Ha, ha! cea care erà poarta popoarelor s'a sfărâmat, Aceasta a trecut la mine; Eu mă voiu umpleà, căci ea a ajuns un deșert“;

3 Deaceea așa zice Domnul, Dumnezeul: Iată, eu sunt asupră-ți, Tirule! Și voiu ridicà asupră-ți popoare multe, Precum marea ridică valurile sale.

4 Acestea vor stricà zidurile Tirului, Și vor surpà turnurile lui; Eu voiu rade pulberea lui depe dânsul, Și-l voiu preface în stâncă seacă;

5 Și va fi locul de unde să se întindă mrejele în mijlocul mării; Căci eu am vorbit, zice Domnul, Dumnezeul: Și va ajunge de pradă popoarelor.

6 Și cetățile lui cele din câmp se vor nimicì de sabie; Și vor cunoaște, că eu sunt Domnul.

7 Căci așa zice Domnul, Dumnezeul: Iată, eu voiu aduce asupra Tirului Pe Nebucodonosor, regele Babilonului, Regele regilor, dela meazănoapte, Cu cai și cu cară, Cu călăreți și cu adunătură de multe popoare:

8 El va nimicì cu sabia cetățile tale cele din câmp; Va clădì întăriri asupră-ți, Va ridicà valuri asupră-ți, Și va înălțà paveze împotrivă-ți.

9 Va dà bătăi de berbeci zidurilor tale, Și cu sacurile sale va dărâmà turnurile tale.

10 Pulberea dela mulțimea cailor săi te va acoperì; Zidurile tale vor tremurà de vuetul călăreților, Al roatelor și al carelor, Când va întrâ în porțile tale, Cum intră oamenii într'o cetate stricată.

11 Cu copitele cailor lui va călcà toate ulițele tale; Pe poporul tău îl va omorî cu sabie, Și stâlpii tăi cei tari vor fi trântiți la pământ.

12 Apoi vor prădà avuțiile tale, Vor răpì mărfurile tale; Vor dărâmà zidurile tale, Vor ruinà casele tale cele frumoase; Și vor aruncà pietrile tale, lemnele tale și pulberea ta, În mijlocul apei.

13 Voiu face să înceteze vuetul cântărilor tale, Și nu se va mai auzi sunetul citarelor tale;

14 Te voiu face stâncă seacă; Vei ajunge un loc de unde să se întindă mrejele; Și nu te vei mai rezidi; Căci eu Domnul am vorbit, zice Domnul, Dumnezeul.

15 Așà zice Domnul, Dumnezeul, către Tir: Au nu vor tremurà țărmurile la vuetul căderii tale, Când răniții tăi vor geme, Când uciderea va fi în mijlocul tău?

16 Atuncia toți mai marii mării se vor pogorî depe tronurile lor, Se vor desbrăcà de mantiele lor, și se vor desbrăcà de vestmintele lor cele brodate, Și se vor îmbrăcà cu spaimă; Vor ședeà la pământ, Vor tremurà în toată clipa; Și se vor îngrozì de tine;

17 Și vor ridicà plângere asupră-ti, și-ți vor zice: „Cum ai pierit tu, cel ce erai locuit de cei ce se duc pe mări, Cetate renumită, care erai tare pe mare, Tu și locuitorii tăi, Care insuflau spaimă la toți, câți locuiau lângă dânsul:

18 Acum țărmurile tremură în ziua căderii tale, Da, țărmurile din mare sunt încremenite de peirea ta“.

19 Căci așa zice Domnul, Dumnezeul: Când te voiu preface în cetate deșeartă, Ca pe cetățile nelocuite; Când voiu aduce asupră-ți adâncul, Și ape multe te vor acoperì;

20 Când te voiu pogorî Cu cei ce se pogoară în groapă, la poporul străvechiu, Și te voiu pune în cele dedesupt ale pământului, în locurile deșerte din vechime, Cu cei ce se pogoară în groapă, ca să nu mai fii locuit; Și când voiu pune mărirea mea în pământul celor vii;

21 Într’o clipă te voiu pierde, ca să nu mai fii; Vei fi căutat, și nu vei mai fi aflat în veci, zice Domnul, Dumnezeul.

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.