1 Și a fost către mine cuvântul Domnului, zicând:
2 Și tu, fiul omului, ridică plângere asupra Tirului;
3 Și zi Tirului: Tu cel ce șezi la intrările mării, Cel ce faci negoț cu popoarele multor țărmuri, Așà zice Domnul, Dumnezeul: Tirule, tu ai zis: „Eu sunt desăvârșit în frumsețe“.
4 Hotarele tale sunt în mijlocul mărilor, Ziditorii tăi au desăvârșit frumusețea ta:
5 Au zidit toate laturile corăbiilor tale de ciparos din Senir; Au luat cedri din Liban, ca să facă catargurile tale;
6 Din stejarii Basanului au făcut vâslele tale; Și lăițele tale le-au făcut din fildeș, încadrate în tisă, adusă din insulele Chittimilor.
7 Pânzele tale erau din in subțire cu horbotă de Egipt, și-ți erau spre steag; Vânăt și stacojiu, din insulele Elișei, Erà cortul tău.
8 Locuitorii Sidonului și ai Arvadului erau vâslașii tăi, Cei mai iscusiți din tine, Tirule, aceștia erau cârmacii tăi.
9 Bătrânii Ghebalului și cei mai iscusiți ai lui erau cei ce dregeau spărturile tale; Toate corăbiile mării și marinarii lor erau în tine, spre a face negoțul tău.
10 Perșii și Lizii, și Putii erau în oastea ta, bărbații tăi de resbel; Ei spânzurau în tine pavezele și coifurile; Aceștia făceau măreția ta!
11 Bărbații Arvadului erau cu oastea ta pe zidurile tale de jur împrejur, Și bărbații viteji în turnurile tale; Ei spânzurau pe zidurile tale de jur împrejur pavezele lor; Aceștia desăvârșiau frumusețea ta.
12 Tarșișul făceà negoț cu tine, cu tot felul de avuții; Veniau la târgul tău cu argint, cu fier, cu cositor și cu plumb.
13 Iavanul, Tubanul și Meșecul erau neguțătorii tăi; Făceau cu tine negoț cu oameni și vase de aramă.
14 Cei din casa Togarmei aduceau la târgul tău cai, călăreți și catâri.
15 Bărbații din Dedan erau neguțătorii tăi; Țărmuri multe luau mărfurile tale; Aduceau la tine bucăți de fildeș și abanos în schimb.
16 Siria făceà negoț cu tine, cu mulțimea lucrurilor făcute de tine: Cu smaragd, purpur și horbotă; Cu in subțire, mărgean și agat veniau la târgul tău.
17 Iuda și pământul lui Israel erau neguțătorii tăi, Cu grâu de Minit și cu turte, Cu miere, cu oleiu și cu balsam, veniau la târgul tău.
18 Damascul erà neguțătorul tău cu mulțimea lucrurilor făcute de tine, Cu tot felul de avuții, Pentru vinul de Elbon și lâna albă.
19 Danul, Iavanul și Moselul veniau la târgul tău Cu fier lucrat, casie și trestie; Cu acestea făceau negoț cu tine.
20 Dedanul negustorià cu tine cu pânzăturile de preț pentru care.
21 Arabia și toți mai marii Kedarului erau neguțătorii tăi, Cari negoțiau cu tine Cu miei, berbeci și țapi.
22 Neguțătorii din Șeba și din Raama negoțiau cu tine, Cu miruri alese; Cu tot felul de pietrii scumpe și cu aur veniau la târgul tău.
23 Haranul, Cannehul și Edenul, Neguțătorii Șebei, ai Assurului și ai Chilmadului negoțiau cu tine.
24 Negoțiau cu tine în tot felul de lucruri: Cu vestminte în vânăt și brodate, Și cu lăzi de adamasc, legate cu funii, și făcute din cedru, La târgul tău.
25 Corăbiile Tarșișului erau caravanele negoțului tău; Așà erai umplut, Și ajunseseși măreț foarte, în mijlocul mărilor.
26 Vâslașii tăi te duceau pe ape mari; Dar vântul de răsărit te-a sfărâmat în mijlocul mărilor.
27 Avuțiile tale și târgurile tale, Negoțul tău, marinarii tăi și cârmacii tăi, Cei ce dregeau spărturile tale, și cei ce făceau negoțul tău, Și toți bărbații tăi de resbel, ce erau în tine, Și toată mulțimea din tine, Căzut-au în mijlocul mării, în ziua căderii tale.
28 Ținuturile tale s'au cutremurat, La vuetul strigătului cârmacilor tăi;
29 Și toți vâslașii, Marinarii și toți cârmacii mării, Pogorîndu-se din corăbiile lor, Se pun pe pământ;
30 Strigă cu vocea lor asupră-ți, Și se plâng cu amar, Presară pulbere pe capetele lor, Și se tăvălesc în cenușă;
31 Se rad până la pleșuvie pentru tine, Se îmbracă în saci, Și te plâng cu amărăciunea sufletului, cu plângere amară.
32 În vaetul lor ridică plângere pentru tine, Și te plâng, zicând: „ Cine mai este ca Tirul, Cel amuțit în mare”?
33 Când mărfurile tale treceau mările, Tu săturai popoare multe; Cu mulțimea averilor tale și a negoțului tău, Ai înavuțit pe regii pământului.
34 Și acum când ești sfărâmat de mări, în adâncurile apelor, Negoțul tău și toată mulțimea ta a căzut cu tine!
35 Toți locuitorii țărmurilor se îngrozesc de tine, Și regii lor se înfioară, Fețele lor se turbură.
36 Neguțătorii popoarelor flueră asupră-ți; Într'o clipă te-ai pierdut, și în veci nu vei mai fi.