1 A mai fost către mine cuvântul Domnului, zicând:
2 Fiul omului, vorbește către Domnul Tirului: Așà zice Domnul, Dumnezeul: Pentru că inima ta s'a înălțat, și ai zis: „Eu sunt Dumnezeu, Și șed pe scaunul lui Dumnezeu b, în mijlocul mărilor”; Deși ești om și nu Dumnezeu; Și-ți înalți inima ca și cum ar fi inima de Dumnezeu;
3 Iată-te mai înțelept decât Daniel! Nici o taină nu te doboară;
4 Cu înțelepciunea ta și cu mintea ta făcutu-ți-ai avere, Și ai adunat în tezaurele tale aur și argint;
5 Cu desăvârșirea înțelepciunii tale îmmulțitu-ți-ai avuțiile tale cu negoțul tău; Deci de avuție înălțatu-ți-ai inima.
6 Deaceea așà zice Domnul, Dumnezeul: Pentru că ți-ai înălțat inima, ca și cum ar fi inimă de Dumnezeu,
7 Iată, deaceea voiu aduce asupră-ți pe străini, Pe cele mai grozave dintre popoare, Și vor scoate săbiile lor asupra frumuseței înțelepciunii tale, Și vor pângări strălucirea ta.
8 În groapă te vei pogorî. Și vei muri cu moartea celor uciși, în mijlocul mărilor.
9 Au mai zice-vei: „Sunt Dumnezeul“ celui ce te va ucide? Căci om și nu Dumnezeu vei fi, În mânile celui ce te va răni de moarte.
10 Muri-vei de mâna străinilor, cu moartea celor necircunciși; Căci eu am vorbit, zice Domnul, Dumnezeul.
11 Și a mai fost către mine cuvântul Domnului, zicând:
12 Fiul omului, înalță plângere asupra regelui Tirului, Și-i zi: Așa zice Domnul, Dumnezeul: Ajuns-ai până la desăvârșirea cea mai înaltă, Ești plin de înțelepciune, și desăvârșit în frumusețe.
13 Fost-ai în Eden, grădina lui Dumnezeu; Tot felul de pietrii prețioase te-au acoperit: Sardonicul, topazul și adamantul, Crisolitul, onicul și berilul, Safirul, smaragdul, carbunculul și aurul. Acordul tamburelor tale și al flautelor tale erà pregătit pentru tine, Pentru ziua nașterii tale.
14 Erai un cheruvim cu aripi întinse și acoperitoare, Și pusu-te-am pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu; Umblat-ai în mijlocul pietrilor înfocate.
15 Fost-ai desăvârșit în căile tale, din ziua nașterii tale, Până când s'a aflat nedreptate în tine.
16 De mărirea negoțului tău, Umplutu-s'a lăuntrul tău de silnicie, și ai păcătuit; Deaceea te voiu aruncà depe muntele lui Dumnezeu, ca pe un lucru spurcat; Și te voiu nimicì, cheruvimule acoperit, din mijlocul pietrilor înfocate.
17 De frumusețea-ți înălțatu-ți-s'a inima; Stricatu-ți-ai înțelepciunea, prin strălucirea ta; Dar te voiu aruncà la pământ; Și te voiu dà înaintea regilor, ca să fii de priveliște.
18 Prin mulțimea fărădelegilor tale, prin nedreptatea negoțului tău, Pângărit-ai templurile tale; Deaceea voiu scoate foc din tine, Care te va mistuì, și în cenușă te voiu preface pe pământ, Înaintea tuturor celor ce te privesc.
19 Toți câți te cunosc între popoare se vor îngrozì de tine; Intr'o clipă vei fi pierdut, și în veci nu vei mai fi. Căderea Sidonului.
20 Și a mai fost către mine cuvântul Domnului, zicând:
21 Fiul omului, îndreaptă-ți fața către Sidon, și profețește asupră-i,
22 Și zi: Așa zice Domnul, Dumnezeul: Iată, eu sunt împotrivă-ți, Sidonule, Și mă voiu mărì în mijlocul tău; Și vor cunoaște, că eu sunt Domnul, Când voiu face judecățile mele într'însul, Și mă voiu sfințì în el.
23 Căci voiu trimite asupră-i ciumă, și sânge pe ulițele lui, Și cei de moarte răniți, vor cădeà în mijlocul său, De sabie, ce va venì asupră-i din toate părțile; Și vor cunoaște, că eu sunt Domnul.
24 Și nu va mai fi pentru casa lui Israel Nici un spin împungător, și nici un scaiu aducător de dureri, Din partea celor ce-l înconjoară, și-l desprețuesc; Și vor cunoaște, că eu sunt Domnul, Dumnezeul. Liniștea sigură a Israelului.
25 Așa zice Domnul, Dumnezeul: Când voiu adunà casa lui Israel dintre popoarele, între care sunt împrăștiați, Și mă voiu sfințì între ei înaintea, popoarelor; Atuncia vor locuì în pământul lor, pe care l-am dat servului meu Iacob.
26 Vor locuì într'însul în siguranță, Vor zidì case, și vor sădì vii; Da, vor locuì în siguranță, Când voiu săvârșì judecățile mele, asupra tuturor celor de prin prejur, care-i disprețuesc; Și vor cunoaște, că eu sunt Domnul, Dumnezeul lor. Profeții asupra Egiptului.